bloguldeistorie

A.  Omul care putea cel mai bine să exprime temerile şi speranţele popoarelor Europei era Winston Churchill. El a fost marele preşedinte al Congresului de la Haga, punând în serviciul cauzei prestigiul său şi marea sa popularitate, lăsând totodată mişcarea europeană să-şi urmeze liber impulsurile, care puteau de altfel să depăşească propriile sale concepţii de om de stat britanic. Protejând ideea Europei Unite, fără a-i impune nicio constrângere, domnul Churchill a asigurat succesul Congresului şi a demonstrat deşertăciunea anumitor supoziţii care au provocat regretabile abţineri. Este drept, de altfel, să remarcăm că abţinerile „de principiu“ n-au antrenat abţineri de fapt şi că printre cei 700 de participanţi la Congres, formând una dintre cele mai strălucite adunări pe care Europa le-a cunoscut vreodată, toate culorile şi toate nuanţele politice de la dreapta la stânga (cu excepţia comuniştilor) au fost larg reprezentate. Oameni de stat englezi şi francezi, înconjuraţi de economişt

Competenţe vizate: 1.1. Formularea, în scris şi oral, a unor opinii referitoare la o temă de istorie A.  Dată fiind diversitatea condiţiilor de construcţie socialistă nu există şi nu pot exista tipare sau reţete unice, nimeni nu poate hotărî ce este just şi ce nu pentru alte ţări sau partide. Elaborarea, alegerea sau schimbarea formelor şi metodelor construcţiei socialiste constituie un atribut al fiecărui partid marxist-leninist, un drept suveran al fiecărui stat socialist. [...]       Este dreptul exclusiv al fiecărui partid de a-şi elabora, de sine stătător, linia politică, obiectivele concrete, căile şi metodele atingerii acestora, aplicând creator adevărurile generale ale marxism-leninismului şi concluziile pe care le desprinde din studierea atentă a experienţei celorlalte partide comuniste şi muncitoreşti.   Nu există şi nu poate exista un partid „părinte” şi un „partid-fiu”, partide „superioare” şi partide „subordonate”, dar există marea familie a partidelor comuniste ş

Competenţe de atins: 1.1. Formularea, în scris şi oral, a unor opinii referitoare la o temă de istorie A. Dacă menirea poporului românesc este aceea de a creea o cultură după chipul asemănarea lui, afirmaţia aceasta implică şi soluţia unei orientări. Cine preconizează orientarea spre Occident rosteşte un non-sens. Orientarea cuprinde în sine cuvântul Orient şi înseamnă îndreptarea spre Orient, după Orient. Altarele se aşează spre Orient, icoanele căminului se aşează pe peretele dinspre Orient, ţăranul când se închină pe câmp se întoarce spre Orient. [...] Prin religia ortodoxă, deţinem adevărul luminii răsăritene, orientarea noastră nu poate fi decât spre Orient, adică spre noi înşine, spre ceea ce suntem prin moştenirea de care ne-am învrednicit.                                                                                                          Nichifor Crainic,   Sensul tradiţiei B. Numai prin cultivarea formelor superioare sufleteşti, prin adaptarea la culturile ap

Competenţe de atins: 1.1. Formularea, în scris şi oral, a unor  opinii referitoare la o temă de istorie A.  Diversitatea culturală este în mod statornic o caracteristică a istoriei europene. Ea este sursa numeroaselor reuşite ale continentului nostru, în timp ce o interpretare greşită a acesteia a constituit una dintre cauzele marilor tragedii care au avut loc în Europa. (...)     Printre aceste semne, membrii grupului remarcă: amplificarea intoleranţei, majorarea sprijinului acordat partidelor populiste şi xenofobe, discriminarea, apariţia unei categorii întregi de imigranţi care nu au documente şi sunt practic lipsiţi de drepturi, extremismul islamist, pierderea libertăţilor democratice şi încercările de a exprima opinii în favoarea pretinselor interese ale libertăţii religioase.     In spatele acestor fenomene se află sentimentul de vulnerabilitate /determinat de dificultăţile economice ale Europei/, un amplu proces de imigraţie /atât ca realitate obiectivă, cât şi în viziun

Competenţă de atins: 1.1. Formularea, în scris şi oral, a unor opinii referitoare la o temă de istorie A. În 1915 când s-a întors în India [Mahatma Gandhi] s-a înscris în Partidul Congresului şi curând a devenit unul dintre cei mai importanţi lideri ai acestui partid. El nu a renunţat niciodată la cauza independenţei Indiei. S-a angajat de asemenea în acţiuni de protest non-violente, inventând şi iniţiind metode noi de insubordonare faţă de administraţia britanică. Metodele civile de insubordonare includeau zile de post şi rugăciune, în care înceta orice activitate, refuzul de a plăti taxe, boicotarea mărfurilor britanice şi încălcarea deliberată a legii pentru a ajunge la închisoare. Aceste metode făceau apel deseori la un puternic element de constrângere şi de aceea puteau degenera, ceea ce s-a şi întâmplat uneori, în izbucniri violente. Mulţi reprezentanţi ai oficialităţilor britanice îl considerau din această cauză pe Gandhi un ipocrit. Gandhi a rămas însă credincios principii

Competenţe vizate: 1.1. Formularea, în scris şi oral, a unor opinii referitoare la o temă de istorie A. Reţeaua de căi ferate nu a fost proiectată pentru a îmbunătăţi comunicaţiile în interiorul ţării şi nu în termeni economici de profitabilitate. A fost realizată pentru a face legătura între principalele centre de producţie agricolă pentru export şi marile porturi, şi din motive strategice. Aceasta a însemnat acordarea unei atenţii speciale câmpiilor nordice şi frontierei de nord-est şi neglijarea sudului şi interiorului Indiei în general. De-a lungul secolului al XIX-lea, expansiunea căii ferate nu a fost însoţită de o creştere similară în cantitatea de transport de mărfuri. Astfel, criticii indieni au arătat că investiţia britanică în irigaţii ar fi fost mult mai productivă decât acest tip de expansiune a căilor ferate.                                                                                                  Hermann Kulke, O istorie a Indiei B. Cu 11 milioane de km