bloguldeistorie

Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde aceluia marcat de harta geografică aci anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la faţa locului. Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele româneşti într-un termen de 15 zile şi remis în bună ordine acesteia. Diferitele faza ale evacuării şi ale ocupării, precum şi modalităţile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele român şi ungar vor veghea ca evacuarea şi ocuparea să se desfăşoare în ordine completă. Toţi supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalităţi naţionalitate ungară. Ei vor fi autorizaţi să opteze în favoarea naţionalităţii române într-un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într-un termen adiţional de un an şi vor fi primiţi în România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunuri

Competenţe de atins: 3.4.Analiza diversităţii sociale, culturale  şi de civilizaţie în istorie pornind de la  sursele istorice A.  Este dificil, dacă nu aproape imposibil, să defineşti fundamentalismul. În primul rând, trebuie spus că termenul a căpătat o încărcătură negativă, are o „presă proastă“, dacă îmi este permisă această expresie, uneori pe nedrept, ceea ce face utilizarea lui problematică. Este un cuvânt cald ca o castană abia scoasă din foc, dar nici nu avem un altul mai bun la îndemâ­nă pentru a-l înlocui. Ne asumăm aşadar riscul de a-l utiliza. Nu putem defini exact fundamentalismul, ce-i drept, dar măcar putem încerca să-i construim o imagine din bucăţi, ca pe un puzzle. Contrar definiţiilor aseptice, de dicţionar (fundamentalismul este un produs al protestantismului american de final de secol XIX opus liberalismului teologic care lua o prea mare extindere în Biserică şi interpretarea Bibliei etc.), fundamentalismul, ca stare de spirit, este vechi de când lumea. Creşt

   Joi, 27 iunie, ora 20    Consiliul are loc şi am ieşit din el amărât şi dezgustat, toţi acei care făceau pe eroii la prânz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei 26 prezenţi, am fost pentru rezistenţă. Numele lor merită să fie scrise cu litere de aur în cartea demnităţii româneşti: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ştefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu. Toţi ceilalţi, cu oareşicare nuanţă, au fost pentru acceptarea ultimatulmului. Angelescu    da (discuţii) Vaida          da Mironescu   da Iorga           nu - cu condiţiuni Argetoianu  da Ballif           da Iamandi      nu V. Antonescu  expectativ Cancicov    da Dragomir    nu Pop            nu Hortolomei  da (discuţii) Christu       da (discuţii) Giugurtu     da Ciobanu     nu Macovei    da (discuţii) Andrei        da (discuţii) Mitiţă         da (discuţii) Slăvescu    da  Ilcuş          da Ralea         da Giurescu    da Ghelmegeanu  da Portocală   da Bentoiu      da Urdăreanu nu 

Competenţe de atins: 2.2. Proiectarea unui demers de cooperare  pentru identificarea şi realizarea unor  scopuri comune A. La 12 noiembrie 1947, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache sunt condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, ceilalţi fruntaşi la pedepse grele; toţi fără o altă vină decât aceea de a-şi fi iubit ţara. Maniu avea 75 de ani când a fost condamnat "pe viaţă". Această abjectă şi absurdă pedeapsă pentru un om de 76 de ani mi-aduce aminte de reacţia celebrului avocat Istrate Micescu, când acelaşi tribunal de la lachei l-a condamnat (pentru "complot împotriva statului") la 20 de ani de muncă silnică. " Vă mulţumesc " le-a aruncat în faţă maestrul, că mi-aţi urat o viaţă atât de lungă. Dar vă pot asigura că eu nu voi face decât doi, trei ani, atâta cât va dura republica voastră populară, restul îl veţi face voi ! Acestea mi le-a povestit maestrul Istrate Micescu personal la închisoarea Văcăreşti, în iunie 1948, când ne-am întâlnit la "infirmerie&quo