bloguldeistorie

      Partidul Naţional-Liberal credincios ideilor naţionale, democratice, de ordine, de dreptate şi de înfrăţire socială ce stau la temelia doctrinei şi activităţii lui, înţelege să închine şi de aici înainte toate puterile sale operei de consolidare a României întregite.      Această operă începută şi în bună parte îndeplinită, trebuia continuată, întărită şi ferită de experienţe primejdioase. Din nefericire însă, ea a fost în vremea din urmă întreruptă printr-o politică nesocotită.     Partidul Naţional-Liberal are, deci, cu atât mai mult datoria să îndrepte relele şi prin desăvârşirea consolidării începute, să asigure ţării în viitor o temeinică şi liniştită dezvoltare.      Problema constituţională      Partidul Naţional-Liberal, reamintindu-şi trecutul zbuciumat al neamului nostru, socoteşte regimul monarhic constituţional, prevăzut în pactul nostru fundamental, cea mai bună pavăză a continuităţii şi intereselor superioare ale statului şi, recunoscător marilor regi C

   Ca şi orice optimist am dorit să încerc folosirea sistemului de promovare de reclame pe site propus de cei de la Google. Nu intenţionam să fac o mulţi bani, site-ul fiind conceput pentru ajutorul elevilor, fie că sunt ai mei sau ai altor profesori de istorie, sau pentru cei care mai sunt astăzi împătimiţi de o ştiinţă ce este trimisă tot mai mult spre periferia societăţii. Doream să promovez prin diferite reclame instituţii de cultură, diferite publicaţii ce au legătură cu istoria sau orice material ce ar fi deschis puţinilor pasionaţi  accesul la alte perspective: colecţii de documente on-line, biblioteci on-line, colecţii de titluri de opere istorie ş.a.m.d..   Dar orice dorinţă de a promova şi alteceva pare să nu intereseze. Mai mult, verificând ce semnifică încălcarea condiţiilor de conţinut pentru cei de la Google, am observat că aceştia fac confuzie între materiale şi lucrări, referare sau lucrări de disertaţie pentru elevi cu fişe de lucru sau documente istorice ce sunt pu

Competenţe de atins: 4.4. Realizarea de conexiuni între informaţiile oferite de sursele istorice şi contextul vieţii cotidiene A. [...] Aşa cum s-a spus, toţi oamenii fiind de la natură liberi, egali şi independenţi, nimeni nu poate fi dat afară de pe această proprietateşi subordonat puterii politice a altcuiva fără acordul său, care este dat printr-o înţelegere făcută cu alţi oameni în scopul de a se alătura şi uni într-o comunitate cu un trai comod, sigur şi paşnic, unii alături de ceilalţi. [...] Majoritatea are dreptul să acţioneze şi să stabilească restul.      Acestea sunt legile pe care societatea şi legea lui Dumnezeu şi a Naturii le-au impus puterii legislative şi să stabilească restul.     Mai întâi, ei trebuie să conducă după [...] legi stabilite care să nu fie diferite ci să aibă o singură regulă pentru bogat şi sărac.      În al doilea rând, aceste legi trebuie să fie făcute pentru niciun alt scop decât [...] binele oamenilor.      În al treilea rând, ei nu tre

   Istoria  în zilele de astăzi reprezintă una din ştiinţele cele mai vechi şi longevive din existenţa omenirii. Născută odată cu apariţia scrisului, disciplina istoriei a fost una dintre cele mai frumoase ştiinţe ce a însoţit spiritul uman de-a lungul existenţei sale. Apariţia primelor forme rudimentare, cu sens de alfabet, a permis umanităţii să înregistreze cele mai importante, semnificative evenimente cu scopul marcării bornelor în evoluţia civilizaţiei. Acesta se pare că a fost scopul primelor consemnări ale umanităţii.   Însă, o dată cu trecerea timpului, istoria a devenit o adevărată ştiinţă, fiind perfecţionată de vechii greci, creatorii civilizaţiei moderne de astăzi. Dacă iniţial a fost văzută ca o metodă de a înregistra faptele unor eroi mitici, a unor isprăvi ieşite din comun ce au marcat istoria antichităţii, tot grecii, şi e meritul lui Tucidide, au transformat istoria în arta analizei evenimentelor şi fenemenelor ce imprimă diferite cursuri de evoluţie societăţii umane.

         Iar în acel timp Bogdan, voivodul românilor din Maramureş, adunând în jurul său pe românii din acest district, trecu pe ascuns în ţara Moldovei, supusă coroanei regatului ungar, dar lipsită de locuitori de multă vreme datorită vecinătăţii tătarilor şi, cu toate că a fost lovit de multe ori de armata regelui, crescând mult numărul locuitorilor români, acea ţară a crescut [devenind] un stat. Însă voievodul pe care îl alegeau românii din acea ţară se recunoştea drept vasal al regelui Ungariei, obligându-se să plătească censul la timpul obişnuit.                 

În numele Sfintei Treimi una şi nedespărţită, Amin. Bela , din mila lui Dumnezeu regele Ungariei, Dalmaţiei, Croaţiei, Ramei, Serbiei, Galiţiei, Lodomeriei şi Cumaniei de-a pururi.             După o îndelungată sfătuire cu fruntaşii şi baronii regatului nostru, ne-am oprit la această hotărâre, luată dimpreună cu venerabilul bărbat Rermbald, marele preceptor al ospitalierilor din Ierusalim din părţile de dincolo de mare, […] îi dăm şi dăruim lui şi prin dânsul numitei case, întreaga ţară a Severinului împreună cu munţii ce ţin de ea şi cu toate celelalte ce atârnă de ea, precum şi cu cnezatele lui Ioan şi Farcaş până la râul Olt, afară de pământul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm românilor aşa cum l-au stăpânit aceştia şi până acum. Şi mai îngăduim ca jumătate din toate veniturile şi foloasele ce se vor strânge pe seama regelui de la românii care locuiesc în ţara Litua – în afară de Ţara Haţegului cu cele ce ţin de dânsa- să le culeagă sus zisa casă. Mai voim ca s

[…] Un neam scitic , prădat zilnic de sauromaţi, părăsindu-şi sălaşele, a coborât la Danubios . Cum aveau nevoie să se înţeleagă cu cei care locuiau la Danubios, căzând de acord asupra acestui lucru, au intrat în tratative cu conducătorii lor, cu Tatos, numit şi Chalis, cu Sestlab şi Saţa, căci trebuie să amintesc şi numele celor mai de seamă dintre ei, deşi trupul istoriei se murdăreşte cu aceştia, unul ţinând în  stăpânirea sa Dristra [ , ceilalţi Vicina şi celelalte. După ce s-au înţeles cu aceştia, trecând Danubiul fără teamă de acum încolo, prădând ţinutul învecinat, ocupând chiar şi unele oraşe. Apoi, bucurându-se de oarecare tihnă, au arat pământul, semănând mei şi grâu.

                  Mai rămăseseră dintre huni trei mii de bărbaţi care au scăpat cu fuga din războiul Crimhildin şi care, temându-se de popoarele din apus, au rămas tot timpul in câmpia de la Chigla , până în vremea lui Arpad. Aceştia nu s-au chemat aici huni, ci secui. Căci toţi aceşti secui sunt rămăşiţe   ale hunilor care, când au aflat că ungurii se întorc din nou în Panonia, le-au ieşit în cale, când se întorceau, în Rutenia şi, după ce au cucerit împreună Pannonia, au dobândit o parte din aceasta, dar nu în câmpia Pannoniei, ci vecini cu românii, au avut aceeaşi soartă în munţii de graniţă. De aceea, amestecându-se cu românii, se spune că se folosesc de literele lor .

          XLIV. […] A hotărât să trimită o armată împotriva ducelui Glad, care avea în stăpânirea  de la Râul Mureş până la fortăreaţa Horom , din neamul cărui, după mult timp, a descins Ohtum , pe care l-a ucis Sunad. Iar în scopul acesta au fost trimişi Zuardu şi Cadusa şi Boyta, care, după e şi-au luat rămas bun, au plecat călări şi au trecut peste Tisa la Kenesna şi au descălecat lângă râul Seztureg . Şi nu s-a aflat nici un adversar care să ridice mâna contra lor, deoarece groaza cuprinsese pe toţi oamenii din acel teritoriu. Şi plecând de aici, au ajuns în părţile de la Beguey , şi aici au rămas două săptămâni, până ce toţi locuitorii acelui teritoriu, de la Mureş până la râul Timiş, li s-au supus şi au dat pe fii lor ca ostateci. Apoi, îndepărtându-se cu oastea, au venit spre râul Timiş şi şi-au aşezat tabăra lângă Vadul Nisipurilor şi când au vrut să treacă peste râul Timiş, le-a ieşit înainte Glad, din neamul căruia descinde Ohtun, ducele acelei patrii, cu o mare armată

            XXIV. Şi prindu-se aici mult timp, atunci Tuhutum, tatăl lui Horca, cum era el om priceput, după ce a început să afle de la locuitori despre bunătăţile ţării Ultransilvane , unde stăpânirea o ţinea un oarecare blac Gelu , a început să ofteze, dacă n-ar fi posibil, prin graţia ducelui Arpad,   domnul său, să obţină ţara Ultrasilvană, pentru sine şi urmaşii săi. Ceea ce pe urmă s-a şi înfăptuit, căci urmaşii lui Tuhutum au deţinut teritoriile de peste munţi până timpul regelui Ştefan cel Sfânt , şi mult timp le-ar fi stăpânit acolo dacă Gyla cel mic , împreună cu cei doi fii ai săi, Bivia şi Bucna, ar fi vrut să se facă creştini şi dacă n-ar fi acţionat fără încetare împotriva sfântului rege[…].                XXV. Iar Tuhutum numit mai sus, om foarte prudent, a trimis pe un oarecare bărbat viclean, pe Ogmand, tatăl lui Opaforcos, pentru că umblând pe furiş, să se informeze asupra calităţii şi fertilităţii ţării Ultrasilvane, şi cum sunt locuitorii săi, şi dacă ar f