bloguldeistorie

    Jean Monet s-a născut în Franţa în 1888. Între anii 1919-1923 a fost secretar adjunct al Societăţii Naţiunilor. A fost ulterior expert financiar internaţional, contribuind la stabilizarea zlotului polonez (1927)  şi a leului românesc (1928). Jean Monet a fost autorul textului Declaraţiei Schuman. Jean Monet a fost între 1952-1955 preşedintele Înaltei Autorităţi a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. În 1955 a fondat Comitetul de Acţiune pentru Statele Unite ale Europei care cuprindea partide politice şi sindicate europene. Comitetul a acţionat intens pentru unificarea Europei, militând pentru unificarea sistemului monetar european, a Consiliului European, pentru alegerea unui parlament european pe baza votului universal şi pentru atragerea Marii Britanii în cadrul Comunităţii Economice Europene.

  " Construirea Europei nu se va face dintr-o dată, şi nici în linii de ansamblu; aceasta se va face prin realizări concrete - printr-o anume solidaritate a faptelor mai întâi. Reunirea naţiunilor europene cere ca opoziţia seculară dintre Franţa şi Germania să fie eliminată (...)  În acest scop, guvernul francez propune să se acţioneze asupra unui punct limitat, dar decisiv: guvernul francez propune plasarea ansamblului producţiei franco-germane de cărbune şi oţel sub egida Înaltei Autorităţi comune, într-o organizaţie deschisă participării altor ţări europene ."  Declaraţia Schumam, Paris , 9 mai 1950 Despre Robert Schuman   Robert Schuman s-a născut în 1886, fiind specialist în drept. În timpul celui De-al Doilea Război Mondial a fost arestat de Gestapo. În 1947 a fost numit ministru de finanţe, iar între 1947-1948 a fost prim-ministrul al Franţei, iar între 1948-1952 ministru de externe al Franţei. 

    " Trebuie să întemeiem un fel de State Unite ale Europei. (...). Nu există niciun motiv ca organizarea regională a Europei să se opună în vreun fel Organizației Naţiunilor Unite. Dimpotrivă, cred că această sinteză mai mare a naţiunilor nu poate supravieţui decât dacă se bazează pe ample grupări naturale. (...) Acum doresc să vă spun un lucru care vă va surprinde: primul pas către reconstituirea familiei europene trebuie să fie o asociaţie între Franţa şi Germania. (...) Structura Statelor Unite ale Europei va fi astfel concepută încât va face mai puţin importantă forţa materială a unui stat. Statele mici vor avea aceiaşi valoare ca şi cele mari, fiind judecate în funcţie de contribuția lor la cauza comună. "  

  Aristide Briand s-a născut la 28 martie 1862 la Nantes (Franţa). Avocat de profesie, a fondat alături de Jean Jaur è s Partidul Socialist Francez. În cariera sa politică a ocupat demnităţile de Prim-ministrul al Franţei şi de ministru în guvernul francez. Aristide Briand este cunoscut în special pentru activitatea sa de ministru de externe al Franţei interbelice, susţinând promovarea unor relaţii diplomatice fireşti cu Germania, ca unică modalitate de păstrare a păcii în Europa. Ca rezultat al acestei politici a fost semnarea pactului de la Locarno (1925), pentru care Aristide Briand a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1926. Odată cu Aristide Briand, premiul a fost acordat şi ministrului de externe ale Germaniei Gustav Stresemann.   În 1927 Aristide Briand a devenit preşedintele de onoare al mişcării pan-europene conduse de Richard Coudenhove-Kelergi. În 1929 a susţinut crearea unei uniuni vamale regionale între Franţa şi Germania, ca un prim pas spre transformarea Europei într-o P

  " De ce ideea de a reuni statele europene (...) ar părea din capul locului imposibil de realizat? (...) Tratatul de la Versailles a creat un mare număr de state noi. (...). Dar, s-a neglijat total integrarea acestora în structura economică a Europei. CAre ar fi consecinţa acestei scăpări? Iat-o: noi frontiere, noi monede, noi măsuri şi greutăţi, noi obiceiuri, împiedicarea circulaţiei şia schimburilor. (...) Unde sunt moneda europeană, timbrul poştal european de care am avea nevoie?”   Discursul lui Gustav Stresemann la Societatea Naţiunilor (1929)

  Proiectul Uniunii pan-europene         „ Europa nu există ca un concept politic. Acea parte a lumii care poartă numele de Europa cuprinde un adevărat haos de popoare şi de state, o mulţime de conflicte internaţionale; ea este creuzetul războaielor viitoare. Problema europeană: ura reciprocă dintre europeni inflamează atmosfera internaţională şi stârneşte nelinişte chiar şi celor mai pacifiste ţări ale lumii. Iată de ce problema europeană nu este una locală, ci o problemă internaţională. Atâta vreme cât nu-şi va găsi rezolvarea, nu se poate visa la o dezvoltare paşnică a omenirii. Problema europeană are, pentru toată lumea de astăzi, aproape aceiaşi semnificaţie pe care o avea pentru Europa chestiunea Balcanilor, cu un secol în urmă: este o sursă permanentă de insecuritate şi tulburări. Problema europeană nu va fi rezolvată decât printr-o uniune a popoarelor Europei "   Richard de Coudenhove-Kelergi, Pan Europa, 1922  

Expresionismul Expresionismul este o tendinţă literară şi artistică născută laînceputul secolului XX, ca o reacţie împotrivaimpresionismului, care însă şi-a găsit deplina înflorire înGermania anilor '20.În loc de a încerca să reproducă impresia provocată de lumea exterioară, artistul expresionist îşi propunesă-şi impună propria viziune asupra lumii şi propria personalitate. Respingând, ca şi futurismul italianconformismul „mic-burghez" al perioadei „Belle Epoque",expresionismul german se alătură atât unei „tradiţiigermanice" (Griinewald), cât şi unei vaste mişcări culturalecare, încă din ultimul deceniu al secolului XIX, îşi propuseseexaltarea energiei vitale, sub toate formele acesteia: violenţă,dinamism al gesturilor, viteză, etc. Printre pictorii ce auilustrat-o trebuie citaţi George Grozs, Otto Dix, MaxBeckmann, Ernst Ludwig Kirschner, August Macke, Emil Nolde 1 . ( Pierre  M

 Lorzii ecleziastici și mireni și Comunele, întruniți în Parlament, aduc la cunoștință cu toată smerenia suveranului și stăpânului nostru, regele, că printr-un statut întocmit sub domnia lui Eduard I (...) s-a declarat și statornicit că regele și moștenitorii săi nu vor impune, nici nu vor încasa talia (impozitul) sau ajutoare în acest regat fără consimțământul arhiepiscopilor, episcopilor, comiților, baronilor, cavalerilor, burghezilor și a altor oameni liberi din comunele orașelor.                7 iunie 1628