Google şi şcoala

   Ca şi orice optimist am dorit să încerc folosirea sistemului de promovare de reclame pe site propus de cei de la Google. Nu intenţionam să fac o mulţi bani, site-ul fiind conceput pentru ajutorul elevilor, fie că sunt ai mei sau ai altor profesori de istorie, sau pentru cei care mai sunt astăzi împătimiţi de o ştiinţă ce este trimisă tot mai mult spre periferia societăţii. Doream să promovez prin diferite reclame instituţii de cultură, diferite publicaţii ce au legătură cu istoria sau orice material ce ar fi deschis puţinilor pasionaţi  accesul la alte perspective: colecţii de documente on-line, biblioteci on-line, colecţii de titluri de opere istorie ş.a.m.d..

  Dar orice dorinţă de a promova şi alteceva pare să nu intereseze. Mai mult, verificând ce semnifică încălcarea condiţiilor de conţinut pentru cei de la Google, am observat că aceştia fac confuzie între materiale şi lucrări, referare sau lucrări de disertaţie pentru elevi cu fişe de lucru sau documente istorice ce sunt publicate pe blog. Nu este surprinzător pentru mine acest mod de a trata un conţinut atât timp cât cei de la Google au învăţat numai matematică şi informatică şi au cam chiulit de la celelalte materii. Încălcarea dreptului de autor nu poate fi invocată deoarece textele preluate sunt folosite ca citat, menţionându-se sursa lor. Mai mult, aceste materiale folosite în domeniul educaţiei cu citarea lor, a autorilor şi implicit respectarea dreptului de autor reprezintă normele ştiinţifice necesare preîntâpinării plagiatului conform normelor academice existente. 

  Oricum, comportamentul acestei companii arată tot mai mult că promovarea de produse respectând drepturile de autor, respectarea regulilor specifice plagiatului nu contează în faţa obtuzităţii unor funcţionari, simpli chiar.