vineri, 30 septembrie 2011

Romanitatea românilor

Competenţe de atins:
3.1. Compararea surselor istorice în vederea stabilirii credibilităţii şi a validităţii informaţiei conţinută de acestea.

A. Pentru determinarea teritoriului de formare a limbii române un indiciu îl constituie actuala întindere a graiului românesc împreună cu teritoriul despre care se ştie că a fost romanizat. Din colaborarea celor două elemente rezultă un teritoriu de formare a limbii române spaţiul Daciei, răsăritul Moesiei Superior, Moesia Inferior, precum şi Tracia de nord-vest. Prin urmare, zona de formare a limbii primare, străromâne, premergătoare despărţirii în cele patru dialecte, cuprinde teritoriile moeso-geto-dace, apreciabile ca întindere.
                                                                                                               M. Bărbulescu, Istoria României

B. Şi suptu acel nume (al Daciei) au trăitu aceaste ţări, până la al doilea discălecatu cu Dragoş-vodă. Şi acum mulţi ne zic noao, ţării noastre şi Ţării Munteneşti, streinii, Daţiia, însă norodul, neamul lăcuitorilor, nu şi-au schimbat numele său, ci tot romanus, apoi cu vreame şi îndelungate vacu romani, apoi rumâni, până astăzi. Şi ţările megiaşi, ştiind de unde au ieşitu neamul acesta, că de la Italia, carii ţări îi zicu strinii Vlah, vloh, unii zic valios, ungurii olaş, de pe vloh, adecă italian, au zis vlah şi munteanii Valahiia, mai târziu.
                                              Miron Costin, De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor

C. Romanitatea Daciei a fost însă diferită de cea a altor provincii cucerite de armata Romei. În Italia de Sus, Galia, Spania... ea a fost produsul unei fericite deznaţionalizări a unei populaţii preexistente care a continuat să reprezinte majoritatea, a atragerii acestei populaţii la un alt mod de a gândi şi a vorbi, a amestecului unei părţi a sângelui roman imigrat cu cel local... În Dacia însă a fost creată o adevărată ţară de colonizare într-un teritoriu slab locuit şi înconjurat de o populaţie duşmănoasă, în care romanitatea nu şi-a înfipt rădăcini atât de adânci, nesprijinindu-se pe bazele sigure ale unei naţionalităţi cucerite şi din punct de vedere spiritual. De aici şi uşurinţa cu care mai târziu a putut fi îndepărtată şi a dispărut...m fiind ştearsă ca o simplă poleială. [...] Unii susţin că provincialii romani s-au refugiat în munţi pentru a-şi păstra acolo libertatea şi viaţa.
                                                                                            Robert Roesler, Studii româneşti

Cerinţe:
  1. Stabiliţi folosind sursa A teritoriul de formare al limbii şi poporului român.
  2. Analizaţi concepţia referitoare la formarea limbii şi poporului român folosind sursa B
  3. Numiţi trei sinonime ale cuvântului român aşa cum rezultă din textul B.
  4. Integraţi temporal concepţia referitoare la formarea limbii şi poporului român din sursa B.
  5. Prezentaţi argumentele contrare romanităţii românilor din sursa C şi aduceţi un contraargument pentru fiecare.
  6. Precizaţi care teorie referitoare la romanitatea românilor vi se pare mai plauzibilă şi argumentaţi-vă opinia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu