bloguldeistorie

      Nu-mi uitam colegele de școală, dar le vedem mai rar, prinse cum erau între datoriile profesionale și cele ale problemelor de familie. Femeile din generația noastră au fost primele cărora li s-a cerut să rezolve această tensiune: în țările Europei de Est, ea a fost impusă aproape tuturor femeilor în același timp, ceea ce, bineînțeles, i-a dat o culoare specifică. Salariile erau atât de scăzute încât nu permiteau familiilor să subziste numai din leafa bărbatului, soțiile, chiar dacă nu beneficiaseră de o pregătire profesională propriu-zisă, „și-au luat serviciu” pe unde au apucat, fără mofturi, cu atât mai mult cu cât existau destule creșe și grădinițe pentru copii. Acestea nu numai că îndeplineau o funcție necesară și rezolvau o veche cerință a femeilor din „lumea liberă”, dar permiteau și educarea copiilor în spiritul colectivist către care tinde astăzi toată omenirea. Cât despre femei, trebuie spus că s-au simțit valorizate și că toată viața lor a deveni...

      Despre această poziție decurg câteva consecințe practice pe care le voi rezuma cât mai strict: - Instaurarea regimului preconizat de această ideologie (comunism n.a.) s-a făcut peste tot cu prețul unei hecatombe inițiale care atinge cifre cu neputință de controlat, dar uriașe. Cele mai mari, atât în mărime absolută, cât și în raport cu totalul populației, par a fi realizate în țările-pilot, Uniunea sovietică și China. Dar deși se ridică tot mai multe voci care cer un „proces al comunismului”, adică o condamnare a lui măcar teoretică, e clar că va mai fi nevoie de timp. - Violența caracterizează sistemul nu numai în faza sa inițială, ea rămâne o caracteristică permanentă, necesară pentru a stăvili imaginația, inventivitatea, spontaneitatea și forța de creație originală care continuă să existe în fiecare om și să renască odată cu fiecare generație. Nici una dintre realizările, parțial pozitive, ale sistemului nu este de conceput fără exercitarea unei coerciț...

  În acest timp, o dată reconstrucţia încheiată şi nevoile de bază din nou satisfăcute, stilul consumist inspirat de American Way of Life se impune durabil ca un motor al creşterii economice. Aceasta se bazează într-adevăr pe o largă răspândirea producţiei de masă după un sistem calificat uneori drept "fordism", cu referire la concepțiile lui Henry Ford: realizarea unei producţii de serie relativ ieftine, a cărei cumpărare este facilitată de o politică a salariilor ridicate. Or, creşterea reală a veniturilor celor mai multor categorii sociale a permis efectiv achiziţionarea de bunuri reînnoite periodic, al căror preţ relativ scădea pe măsură ce deveneau tot mai abundente pe piaţă. Garantând principalele riscuri sociale, Statul Providenţial făcea în acelaşi timp ca precauţiile de economisire ale menajelor să fie mai puţin necesare, în timp ce generalizarea creditului Ie sporea şi mai mult capacitatea de consum. Perfecţionarea metodelor publicitare şi restructurarea reţelelor c...

 „Viena, 5 martie 1848 (...) Aici domnește în toate cercurile o atmosferă tulbure și neliniștită. Revoluția din Paris a luminat ca un fulger situația noastră. Suburbiile manifestă o stare de nervozitate. Mica burghezie se găsește într-o fierbere evidentă. Circulă cele mai funeste zvonuri. Pare că aproape vor să forțeze statul la un faliment. Ieri banca de schimb a fost luată cu asalt. (...) Cafenelele sunt pline de curioși. Presa cu știri de la Paris este citită în grupuri de 20 până la 30 de persoane. (...) Luni, 13 martie ora 11. Dorințe ale poporului: 1. libertatea presei, 2. libertatea învățământului, 3. dreptul la asociere, 4. dietă generală, miniștri responsabili, 5. procedură judiciară publică și verbală, tribunale cu jurați... Ora 1. Mișcări de trupe. (...) Toate prăvăliile se închid. Porțile orașului au fost închise.... Mișcarea se extinde. (...) Un grup se apropie de cancelaria statului și cere demisia prințului Metternich.... Ora 4. (...) Luptele de stradă se întețesc (....

  Democraţia este în slujba marii finanţe. Din cauza sistemului costisitor şi a concurenţei dintre diferitele grupări, democraţia cere să fie alimentată cu bani mulţi. (...) Mulţimile, fiind chemate să-şi aleagă elita, acestea nu numai că nu sunt în stare să-şi descopere şi să-şi aleagă elita, dar, mai mult, aleg, în afară de mici excepţii, tot ce este mai rău în sânul unei naţiuni.        Corneliu Zelea Codreanu, despre democraţie (1936)

     Înţelegând să apere drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, P.N.Ţ. socoate necesar să accentueze îndatorirea fiecăruia de a se încadra solidar şi conştient în acțiunea statului. Munca şi proprietatea vor fi garantate, recunoscându-se statului dreptul să promoveze interesul general (...) şi să intervină pentru armonizarea intereselor particulare. (...) Dreptul de vot al femeilor va fi extins.

Vom face o politică de dreptate socială, asigurând astfel democraţiei sănătoase liniştea necesară pentru a dezvolta roadele dobândite prin sufragiul universal. Vom urma o politică de sporire a producţiei şi de înlesnire a exportului ei. (...) Vom asigura tuturor cetăţenilor României Mari, de orice rasă, limbă, confesiune ar fi ei, drepturile culturale şi religioase ce li se cuvin.                                                         Programul P.N.L. (1922)  

  Preambul „Reprezentanții poporului francez, constituiți în Adunarea Națională, considerând că ignorarea, uitarea sau disprețuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirilor populare și ale corupției guvernelor, au decis să expună, într-o declarație solemnă, drepturile naturale, inalienabile și sacre ale omului (...) În consecință, Adunarea Națională recunoaște și declară, în prezența și sub auspiciile Ființei Supreme, drepturile următoare ale omului și cetățeanului. Articolul I „Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate decât pe utilitate publică.”   Articolul II „Scopul fiecărei asociații politice este conservarea drepturilor naturale și inalienabile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, dreptul la siguranță și la rezistență la opresiune.” Articolul IV „Libertatea este de a face tot ceea ce nu face rău altora: astfel, dreptul fiecărui om nu are limite, cu excepția acelora care asigură c...

  " Construirea Europei nu se va face dintr-o dată, şi nici în linii de ansamblu; aceasta se va face prin realizări concrete - printr-o anume solidaritate a faptelor mai întâi. Reunirea naţiunilor europene cere ca opoziţia seculară dintre Franţa şi Germania să fie eliminată (...)  În acest scop, guvernul francez propune să se acţioneze asupra unui punct limitat, dar decisiv: guvernul francez propune plasarea ansamblului producţiei franco-germane de cărbune şi oţel sub egida Înaltei Autorităţi comune, într-o organizaţie deschisă participării altor ţări europene ."  Declaraţia Schumam, Paris , 9 mai 1950 Despre Robert Schuman   Robert Schuman s-a născut în 1886, fiind specialist în drept. În timpul celui De-al Doilea Război Mondial a fost arestat de Gestapo. În 1947 a fost numit ministru de finanţe, iar între 1947-1948 a fost prim-ministrul al Franţei, iar între 1948-1952 ministru de externe al Franţei. 

    " Trebuie să întemeiem un fel de State Unite ale Europei. (...). Nu există niciun motiv ca organizarea regională a Europei să se opună în vreun fel Organizației Naţiunilor Unite. Dimpotrivă, cred că această sinteză mai mare a naţiunilor nu poate supravieţui decât dacă se bazează pe ample grupări naturale. (...) Acum doresc să vă spun un lucru care vă va surprinde: primul pas către reconstituirea familiei europene trebuie să fie o asociaţie între Franţa şi Germania. (...) Structura Statelor Unite ale Europei va fi astfel concepută încât va face mai puţin importantă forţa materială a unui stat. Statele mici vor avea aceiaşi valoare ca şi cele mari, fiind judecate în funcţie de contribuția lor la cauza comună. "  

  Aristide Briand s-a născut la 28 martie 1862 la Nantes (Franţa). Avocat de profesie, a fondat alături de Jean Jaur è s Partidul Socialist Francez. În cariera sa politică a ocupat demnităţile de Prim-ministrul al Franţei şi de ministru în guvernul francez. Aristide Briand este cunoscut în special pentru activitatea sa de ministru de externe al Franţei interbelice, susţinând promovarea unor relaţii diplomatice fireşti cu Germania, ca unică modalitate de păstrare a păcii în Europa. Ca rezultat al acestei politici a fost semnarea pactului de la Locarno (1925), pentru care Aristide Briand a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1926. Odată cu Aristide Briand, premiul a fost acordat şi ministrului de externe ale Germaniei Gustav Stresemann.   În 1927 Aristide Briand a devenit preşedintele de onoare al mişcării pan-europene conduse de Richard Coudenhove-Kelergi. În 1929 a susţinut crearea unei uniuni vamale regionale între Franţa şi Germania, ca un prim pas spre transformarea Eu...

  " De ce ideea de a reuni statele europene (...) ar părea din capul locului imposibil de realizat? (...) Tratatul de la Versailles a creat un mare număr de state noi. (...). Dar, s-a neglijat total integrarea acestora în structura economică a Europei. CAre ar fi consecinţa acestei scăpări? Iat-o: noi frontiere, noi monede, noi măsuri şi greutăţi, noi obiceiuri, împiedicarea circulaţiei şia schimburilor. (...) Unde sunt moneda europeană, timbrul poştal european de care am avea nevoie?”   Discursul lui Gustav Stresemann la Societatea Naţiunilor (1929)

  Proiectul Uniunii pan-europene         „ Europa nu există ca un concept politic. Acea parte a lumii care poartă numele de Europa cuprinde un adevărat haos de popoare şi de state, o mulţime de conflicte internaţionale; ea este creuzetul războaielor viitoare. Problema europeană: ura reciprocă dintre europeni inflamează atmosfera internaţională şi stârneşte nelinişte chiar şi celor mai pacifiste ţări ale lumii. Iată de ce problema europeană nu este una locală, ci o problemă internaţională. Atâta vreme cât nu-şi va găsi rezolvarea, nu se poate visa la o dezvoltare paşnică a omenirii. Problema europeană are, pentru toată lumea de astăzi, aproape aceiaşi semnificaţie pe care o avea pentru Europa chestiunea Balcanilor, cu un secol în urmă: este o sursă permanentă de insecuritate şi tulburări. Problema europeană nu va fi rezolvată decât printr-o uniune a popoarelor Europei "   Richard de Coudenhove-Kelergi, Pan Europa, 1922  

 Lorzii ecleziastici și mireni și Comunele, întruniți în Parlament, aduc la cunoștință cu toată smerenia suveranului și stăpânului nostru, regele, că printr-un statut întocmit sub domnia lui Eduard I (...) s-a declarat și statornicit că regele și moștenitorii săi nu vor impune, nici nu vor încasa talia (impozitul) sau ajutoare în acest regat fără consimțământul arhiepiscopilor, episcopilor, comiților, baronilor, cavalerilor, burghezilor și a altor oameni liberi din comunele orașelor.                7 iunie 1628

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...

        Ea ne-a dat singura literatură, dacă nu ţinem seamă de viaţa deosebită, trăind într-o anumită fantezie originală, păgână, foarte bogată a poporului. Pe când ţăranul răspundea la fiecare din întrebările cele mari cu un întreg mănunchi de poveşti înflorite de care era fermecat şi care-l mulţumeau: poveşti de sfinţi ai bisericii, de sfinţi pe care biserica foarte de mult îi învinsese , poveşti cu zâne, de frumoase fiinţe mai presus de lume - cărturarul, târgoveţul, boierul citeau la cartea sfântă.      Altă şcoală nu mai era atunci decât a mănăstirilor şi bisericilor. Călugării aveau nevoie de slujbă; mănăstirea avea nevoie necontenit de preînnoirea călugărilor; ţării îi trebuiau vlădici; în bisericile cele mari se cereau dascăli cu bun meşteşug de citire şi cântare. Pentru citire şi pentru cântare deci, pentru învăţarea limbii slavone, care era limba bisericească, au fost cele dintrâi şcoli ale noastre.           Ce ...

     ...între timp, un general de dincolo de Atlantic pune populaţia din Weimar să defileze prin faţa crematoriilor lagărului de concentrare de acolo şi îi declară - poţi spune pe nedrept? - îi declară pe aceşti biigheri, ce-şi văzuseră, ce-şi văzuseră, sup aparenţe de onestitate, de facerile lor şi încercaseră să nu voiască a şti nimic, cu toate că vântul le suflase-n nas putoarea de carne omenească arsă - îi declară, zic, complici la ororile acum date în vileag şi îi sileşte să caşte ochii la ele, să privească...          Privesc şi eu cu ei, mă las târât, în gând, cu ei o dată, în rândurile lor, năuce, sau poate chiar îngrozite. Zidurile groase ale beciului de tortură, în care o dictatură sortită din capul locului neantului transformase Germania, au fost sparte, li ignominia [josnicie, infamie] noastră dezvăluită, târâtă în faţa lumii, a comisiilor străine de anchetă, şi acestea vor arăta peste tot incredibilele imagini; ajunse la ele acasă,...

       Primele zile de arşiţă din august 1914 m-au găsit schimbând un  tren cu altul, aşteptând prin gări nuşunând de omenire, pe peroane pline cu gămezi de bagaje lăsate în părăsire, grăbindu-mă să ajung de la freising la Baumburg în Turingia, la regimentul meu, unde trebuia să mă prezint de urgenţă, în calitate de sergent major în rezervă.           Războiul izbucnise. Soarta, care de atâta vreme mocnea ameninţătoare asupra Europei, se dezlânţuise, şi în oraşele noastre, capetele şi inimile oamenilor erau răvăşite de teamă, de exaltare, de presentimentul durerii, de înduioşare în faţa destinului, de sentimente de forţă şi sacrificiu deghizate într-o disciplinată "potriveală" "la comandă" a tuturor celor prevăzute, exersate şi învăţate. Se prea poate, şi sunt foarte dispus s-o cred, că prin alte părţi, în ţări duşmane şi chiar în cele aliate, acest scurt circuit al soartei să fi fost resimţit mai curând ca o catastrofă, un grand malh...

         80. După ce zarva se potoli şi se împliniră cinic zile din ziua omorului, cei care se răzvrătiseră împotriva magilor ţinură sfat despre cum se înfăţişau lucrurile. Cu acest prilej s-au rostit cuvântări de necrezut pentru unii eleni, dar care nu-i mai puţin adevărat că s-au rostit. Otanes dădu sfatul că treburile ţării să fie aduse în faţa obştii perşilor şi ţinu următoarea cuvântoare: "Părerea mea este că nu e bine ca unul singur din noi să ajungă stăpân. Acest lucru nu e nici plăcut, nici potrivit. Ştiţi foarte bine până undea mers trufia lui Cambyses şi cu toţi aţi încercat pe pielea voastră trufia magului. Cum poate oare monarhia să fie o orânduire nimerită, când în monarhie este îngăduit unuia să facă tot ce vrea, fără să fie tras la răspundere? Fie el şi cel mai desăvârşit dintre oameni, pus în acest loc de frunte tot s-ar abate de la firea obişnuită. Trufia i se zămisleşte în suflet pe umbra bunurilor ce le are la îndemână, iar pizma este dintru ...

În Atena clasică, dar nu numai aici, nu existau şcoli pentru fetiţe sau adolescente. Ele puteau auzi de la mamele lor, de la rudele bătrâne şi de la sclave poveşti despre tradiţia mitică, legată de riturile religioase îndeplinite de cetate, şi uneori puteau chiar să înveţe să scrie şi să citească. Dar probabil că nu este departe de concepţia răspândită în lumea bărbaţilor ideea exprimată în unele versuri ale lui Menandru: "S-o înveţi pe o femeie să scrie şi să citească? Ce greşeală nebunească! Ca şi cum i-ai mai da alt venin unui şarpe oribil". Şi în epoca elenistică analfabetismul pare mai răspândit în rândul femeilor decât în rândul bărbaţilor, dacă ţinem cont de numărul de femei care apelau la alţii unde exista o şcoală frecventată de ambele sexe, iar la Pergam aveau loc concursuri de recitări poetice şi de lectură pentru fete, dar acestea nu erau fenomene curente şi chiar educaţia fizică era o prerogativă în esenţă masculină.              ...