bloguldeistorie

        Deși a fost folosit, cel mai adesea, spre a descrie Germania nozistă și Uniunea Sovietică a lui Stalin, termenul de „totalitarism” - totalitarismo - a fost utilizat pentru prima dată cu fascismul italian. Inventat de unul dintre criticii acestuia, cuvântul a fost adoptat cu entuziasm de Benito Mussolini și, într-unul dintre discursurile sale, el a oferit ceea ce este și astăzi cea mai bună definiție de termenului: „Totul în cadrul statului, nimic în afara statului, nimic împotriva statului”. Strict definit, un regim totalitar e acela care interzice toate instituțiile în afara celor aprobate oficial. Astfel, un regim totalitar are un singur partid, un sistemeducațional unic, un singur crez artistic, o economie planificată de la centru, un sector mass-media unificat și un singur cod moral. Într-un stat totalitar nu există școli independente, afaceri private, organizații civile sau gândire critică. Mussolini și filosoful său favorit, Giobani Gentile, scriau...

      Pe neașteptate, Nikita Hrușciov, ajuns secrertar general al Partidului Comunist Sovietic, a fost cel care i-a împins pe studenții, muncitorii și participanții la ședințele Cercului Petofi* mai departe și mai rapid decât s-ar fi așteptat. Pe 24 februarie 1956, fără niciun semn prevestitor, Hrușciov a apărut în fața Congresului al XX-lea al Partidului și a denunțat „cultul personalității” care îl înconjurase pe Stalin:   „Este de nepermis și străin spiritului marxim-leninismului să înalți o persoană, să o transformi într-un supraom care deține calitățile supranaționale, asemenea unui zeu. Aparent, un astfel de om știe totul, vede totul, gândește în numele tuturor, poate face orice, este infailibil în comportament. O astfel de convingere despre un om, și mai ales despre Stalin, a fost cultivată vreme de mulți ani.”     Aceasta a fost faimoasa cuvântare „secretă” a lui Hrușciov - deși, în mare măsură grație prietenilor est-europeni ai Uniunii sovietice, e...

      Între 1949 și 1953, regimul cehoslovac a menținut în funcțiune optsprezece astfel de lagăre în apropiere de Jachymov, în nord-estul Boemiei, unde deținuții au lucrat în minele de uraniu, extrăgând materii prime pentru programul sovietic de arme nucleare. Deținuților nu li s-a pus la dispoziție îmbrăcăminte specială sau alte mijloce de protecție împotriva radiațiilor, astfel că rata de mortalitate era ridicată. regimul român a creat și el o rețea de lagăre, cel mai cunoscut fiind format în jurul Canalului Dunăre-Marea Neagră, un proiect de construcție susținut de sovietici, cu beneficii economice îndoilenice. La apogeul său, la Canal erau „angajați” în jur de 40.000 de deținuți, aproximativ un sfert dintre cei 180.000 de deținuți din lagăre. Regimul bulgar a construit câteva lagăre inumane de muncă (pe care le-a menținut până în anii 1960-1970, cu mult după ce majoritatea lagărelor sovietice fuseseră dezafectate). În ciuda orientării sale politice „antistaliniste”, T...

      În „raportul secret” (scris de o comisie condusă de veteranul ideolog al partidului Piotr Pospelov), Hrușciov a recunoscut și existența, îndelung negată, a „testamentului” lui Lenin, care avertiza partidul în privința lui Stalin. Ceea ce liderii sovietici s-au limitat să denumească drept „cult al personalității” lui stalin era însă o consecință tragică, dar logică a unui sistem inuman, bazat pe instituții despotic-autoritare, ostile structural regulilor democrației tradiționale, a unei ordini sociale în care teroare ideologică și poliețenească reprezenta principala sursă de legitimare economică, politică, socială și culturală. În mod logic, Congresul al XX-lea al PCUS a afectat dramatic relațiile Moscovei cu sateliții săi. Atacând modul în care Stalin condusese PCUS, Hrușciov a pus, implicit, sub semnul întrebării supremația Moscovei în cadrul mișcării internaționale și multe dintre partidele comuniste - chinez, francez, italian, albanez și român - au început să pun...

 În mentalitatea stalinistă, detectarea dușmnilor „din rândurile noastre” era chiar mai importantă decât descoperirea dușmanilor de clasă definiți cu claritate, deoarece primii erau mult mai dificil de demascat. era ușor, spunea Gheorghiu-Dej, să identifici și să expui adversitatea unui Iuliu Maniu. Însă adevărații staliniști se distingeau prin faptul că î recunoșteau pe trădătorul invizibil, care pretindea că este „unul dintre ai noștri”, dar în realitate submina marile realizări ale partidului. Această logică a stat la baza luptei pentru putere din interiorul partidelor leniniste din Europa Centrală și de Est de-a lungul întregii perioade cominformiste (1947-1953). Într-adevăr, deși Cominformul nu a avut niciodată aceleași obiective și aceiași importanță la nivel global ca Internaționala a III-a, acesta a asigurat cadrul în interiorul căruia au avut loc cele mai atroce persecuții ale comuniștilot și anticomuniștilor în numele apărării revoluției proletare. Inspirate din teza mani...

 Care erau principalele obiective ale stalinizării? În sfera economică, era vorba despre transformarea unei economii bazate pe piață și proprietate privată într-o economie planificată de la centru, aflată în proprietatea statului. Înainte de toate, aceasta însemna naționalizarea principalelor mijloace de produceție din țară, un punct important al programului comunist de dinainte de război. deși, din prudență, punctul fusese eliminat din platforma PCR din 1946, pregătirile pentru respectiva măsură au început, de fapt, în decembrie 1945, atunci când comuniștii au preluat controlul asupra Ministerului Industriei. Un pas intermediar a fost naționalizarea Băncii Naționale a României pe 28 decembrie 1946. Mișcarea decisivă a constituit-o o lege aprobată de Marea Adunare Națională dominată de comniști la 11 iunie 1948, care prevedea naționalizarea întreprinderilor industriale, a băncilor, a societăților de asigurare, a minelor și a societăților de transport și care, în viziunea Comitetulu...

 Mai mult, au existat elemente adiționale care au favorizat ascensiunea PCR. Paralizate de lipsa reacțiilor occidentale și a acțiunilor ferme împotriva abuzurilor comise de comuniști, partidele istorice au avut o marjă de manevră redusă. În plus, comuniștii au folosit demagogia într-un mod foarte eficient în eforturile lor de a ajunge la guvernare: atacurile propagandistice violente asupra partidelor istorice (care au fost acuzate de antisovietism, de colaborare cu Garda de Fier înainte de 1940 și de fascism rezidual) și calomniile la adresa prim-miniștrilor numiți de Palat (mai întâi Constantin Sănătescu și apoi Nicolae Rădescu) au fost însoțite de demonstrații în stil bolșevic destinate să destabilizeze țara. Obiectivul era câștigarea controlului asupra ministerelor cheie și impunerea comuniștilor la conducerea departamentelor importante atât în privința efortului de război, cât și în privința controlului administrativ și economic asupra țării. Provocările, demonizarea adversaril...

      Ceaușescu și cultul său nu erau, de fapt, o aberație atât de mare precum o vedeau observatorii externi. Totuși, după cum a arătat Ken Jowitt, comunismul românesc nu a putut niciodată să-și depășească total generația de paria: în anii de ilegalitate, elita partidului era formată în principal din elemente alogene (cum ar fi bulgari, unguri, evrei sau ucrainieni din România), care aveau o înțelegere limitată a valorilor naționale ale țării ași ale aspirațiilor poporului. Partidul a predicat valori și sloganuri cce aveau un ecou minim în rândurile clasei pe care pretindea că o reprezintă, caracterizând România drept o „o țară imperialistă multinațională” și pledând pentr dezmembrarea statului națiune român născut în urma tratatelor de la Versailles și Trianon din 1919-1920. Susținerea de către partidul comunist a pretențiilor teritoriale rusești asupra Basarabiei și a nordului Bucovinei nu a atins nicio coardă sensibilă în rândurile proletariatului urban sau ale intelig...

 Propunerile făcute de comisiile Comitetului Central au avut o foarte mare importanță practică și probabil nu se putea obține altceva mai bun în contextul realităților politice din 1930. Ele i-au domolit întrucâtva pe extremiștii din partid, făcându-le, în același timp, țăranilor niște concesii semnificative. Așa cum a arătat istoria ulterioară a Uniunii Sovietice, faptul de a le permite muncitorilor din colhozuri să aibă loturile lor a salvat sistemul, țăranii și întreaga țară. În esență, aranjamentul i-a adus pe țărani înapoi la statutul de șerbi din Rusia de dinaintea perioadei de emancipare, aceștia plătind tribut, în calitate de vasali ai statului, prin munca lor la fermele colective, dar putând să păstreze puțin pământ pentru folosință personală. Acest lucru le-a permis să se hrănească - și să hrănească o mare parte din țară - în pofida randamentului scăzut al cohozurilor. Stalin a preferat un alt model: ideea lui era să transforme țăranii în sclavi ai statului, pe deplin dep...

 În același timp, Hrușciov începuse să ia mai în serios economia blocului sovietic. El nu era mulțumit de adunătura slab articulată de state-tampon militarizate a lui Stalin. Inspirat de exemplul Comunității Economice Europene fondate prin Tratatul de la Roma în 1957, Hrușciov a încercat să creeze ceva ambițios. La începutul anilor 1960, el a încercat să introducă o „diviziune socialistă a muncii” în CAER, încurajând economiile naționale să se concentreze asupra domeniilor în care aveau un avantaj comparativ.. Dar pentru națiunile mai sărace, această politică arăta într-adevăr a imperialism. Poate că Stalin a părut un imperialist jefuitor pentru statele dezvoltate din nord-estul și centrul Europei. Dar statelor agrare din sud-estul Europei le oferise un drum spre bogăție și independență: economia la comandă. Prin contrast, Hrușciov amenința să le condamne pentru totdeauna la sărăcie prin dependența de agricultură, ca furnizoare de hrană pentru nordul mai bogat. Din perspectiva țări...

         A. Probabil ca răspuns la aceste temeri ale boierilor, următoarea proclamație a lui Vladimirescu și-a deplasat accentul de la problemele sociale la cele naționale. El a formulat următoarele revendicări: interzicerea dreptului domnitorilor fanarioți de a aduce numeroși greci în țară, naționalizarea mănăstirilor închinate Locurilor Sfinte aflate sub controlul clerului grec, eliminarea taxelor introduse de domnitorul Alexandru Șuțu, revenirea la statutul financiar al lui Ioan Caragea, desființarea vămilor interne, încetarea vânzării de funcții publice și de ranguri boierești, desființarea poslușnicilor, reducerea numărului de scutelnici, crearea unei armate de 4.000 de panduri, reducerea numărului de judecători și a cheltuielilor judiciare, abolirea Codului juridic al lui Caragea și revenirea la codul introdus de Alexandru Ipsilanti în 1780.     După ce a trecut Oltul la începutul lunii martie, Vladimirescu a străbătut Muntenia, iar la 21 martie ...

      „O inspecție în lagărul de la Domanovca a găsit cadavre neîngropate care erau mâncate de câini, în vreme ce evreii bolnavi sau muribunzi priveau acest spectacol. Polițiștii ucraineni, care au fost găsiți împușcând evrei în grupuri de câteva zeci, au declarat că acționau la ordin, dar nu au putut aduce nicio dovadă în acest sens. Foametea, bolile și expunerea au ucis zeci de mii de evrei în ghetouri; doar în ghetourile din Obodovca și Berșad, 5.000 de evrei au murit din cauza bolilor. Medicii militari au vizitat ghetourile, curioși să observe efectele bolilor epidemice. Jandarmii români, polițiștii ucraineni și trupele SS au împușcat aproape 100.000 de evrei. Apatia militarilor și civililor români a permis ca alte zeci de mii de evrei să moară din lipsă de hrană, de adăpost și de medicamente. Prima iarnă a Războiului sfânt al României  a fost cea mai letală pentru evreii din Transnistria. Grant T. Harward, Războiul Sfânt al României

          „Se știe că năzuința către o viață frumoasă este semnalmentul cel mai caracteristic al Renașterii. Aici vedem cea mai deplină armonie între satisfacerea setei de frumos în opera de artă și în viața însăși, aici arta servește viața și viața servește arta ca niciodată înainte. Dar hotarul dintre Evul Mediu și Renaștere este trasat și în această privință cu prea mare precizie. Dorința pătimașă de a îmbrăca viața în frumos, rafinamentul artei de a trăi, expresia variată a unui ideal de viață, toate acestea sunt cu mult mai vechi decât quattrocentuo -ul italian. Motivele înfrumusețării vieții înseși, pe care le adoptă florentinii, nu sunt altceva decât vechile forme medievale: Lorenzo de Medici proslăvește încă, la fel de bine ca și Carol Temerarul, vechiul ideal cavaleresc ca fiind forma nobilă a vieții; își vede chiar în ducele burgund, în anumite privințe, modelul, în ciuda fastului lui barbar. Italia a descoperit noi orizonturi de frumusețe a vieți...

 A. „Ce înțelegem prin ideea romanității românilor? Aceasta este, în primul rând, ideea despre descendența romană a românilor din coloniștii romani trasplantați în Dacia traiană; de aci decurge logic o serie de idei înrudite și adiacente, dar care fac parte din ansamblul categoriei istorice de romanitate a românilor. aceste idei complementare sunt: ideea stăruinței elementului roman în Dacia abandonată de Aurelian năvălirilor barbare; ideea unității de neam a românilor din întregul teritoriu locuit de ei; ideea latinității limbii române, ideea esenței romane a unor obiceiuri și datini populare.  (Adolf Armbruster, Romanitatea românilor) B . Dar oare ce s-ar întâmpla dacă s-ar dovedi, să zicem, că românii au venit mai târziu, de undeva din Balcani? Nu s-ar întâmpla nimic! O asemenea concluzie nu ar afecta cu nimic configurațiile naționale prezente. Nu cred că cineva s-ar gândi să-i reîntoarcă pe români la sud de Dunăre (evacuându-i de aici pe Sârbi și pe bulgari!). Atunci ar tr...

A.            Europa nu există ca un concept politic. Acea parte a lumii care poartă numele de Europa cuprinde un adevărat haos de popoare şi de state, o mulţime de conflicte internaţionale; ea este creuzetul războaielor viitoare. Problema europeană: ura reciprocă dintre europeni inflamează atmosfera internaţională şi stârneşte nelinişte chiar şi celor mai pacifiste ţări ale lumii. Iată de ce problema europeană nu este una locală, ci o problemă internaţională. Atâta vreme cât nu-şi va găsi rezolvarea, nu se poate visa la o dezvoltare paşnică a omenirii. Problma europeană are, pentru toată lumea de astăzi, aproape aceiaşi semnificaţie pe care o avea pentru Europa chestiunea Balcanilor, cu un secol în urmă: este o sursă permanentă de insecuritate şi tulburări. Problema europeană nu va fi rezolvată decât printr-o uniune a popoarelor Europei"                ...