În 1974, criticul literar român Edgar Papu a scris în revista bucureșteană Secolul 20 un articol ce elabora o teorie destul de exagerată. El a numit ideea „protocronismul românesc”. Papu argumenta că, de-a lungul istoriei, curentele literare considerate a fi de origine vest-europeană - barocul, romantismul, ideile și stilurile lui Flaubert și Ibsen - puteau fi găsite mai întâi în literatura română. Protocronismul a căpătat o popularitate enormă în cultura română a anilor 1970 și 1980 și a fost adoptat cu entuziasm de Ceaușescu însuși. Se văzuse și înainte de protocronism, desigur, în pretențiile de la sfârșitul anilor 1940 ale sovieticilor că rușii ar fi inventat telefonul și becul. Și nu era o întâmplare. România importa, în esență, o versiune a stalinismului radical: o politică a ierarhiei și disciplinei a fost îmbinată cu o economie a industrializării și cu o ideologie a naționalismului. I s-a alăturat în această strategie Albania, de partea cealaltă a Balcanilor. Atât Ro...