Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2026

Totalitarimul

        Deși a fost folosit, cel mai adesea, spre a descrie Germania nozistă și Uniunea Sovietică a lui Stalin, termenul de „totalitarism” - totalitarismo - a fost utilizat pentru prima dată cu fascismul italian. Inventat de unul dintre criticii acestuia, cuvântul a fost adoptat cu entuziasm de Benito Mussolini și, într-unul dintre discursurile sale, el a oferit ceea ce este și astăzi cea mai bună definiție de termenului: „Totul în cadrul statului, nimic în afara statului, nimic împotriva statului”. Strict definit, un regim totalitar e acela care interzice toate instituțiile în afara celor aprobate oficial. Astfel, un regim totalitar are un singur partid, un sistemeducațional unic, un singur crez artistic, o economie planificată de la centru, un sector mass-media unificat și un singur cod moral. Într-un stat totalitar nu există școli independente, afaceri private, organizații civile sau gândire critică. Mussolini și filosoful său favorit, Giobani Gentile, scriau...

Hrușciov și condamnarea cultului personalității lui Stalin

      Pe neașteptate, Nikita Hrușciov, ajuns secrertar general al Partidului Comunist Sovietic, a fost cel care i-a împins pe studenții, muncitorii și participanții la ședințele Cercului Petofi* mai departe și mai rapid decât s-ar fi așteptat. Pe 24 februarie 1956, fără niciun semn prevestitor, Hrușciov a apărut în fața Congresului al XX-lea al Partidului și a denunțat „cultul personalității” care îl înconjurase pe Stalin:   „Este de nepermis și străin spiritului marxim-leninismului să înalți o persoană, să o transformi într-un supraom care deține calitățile supranaționale, asemenea unui zeu. Aparent, un astfel de om știe totul, vede totul, gândește în numele tuturor, poate face orice, este infailibil în comportament. O astfel de convingere despre un om, și mai ales despre Stalin, a fost cultivată vreme de mulți ani.”     Aceasta a fost faimoasa cuvântare „secretă” a lui Hrușciov - deși, în mare măsură grație prietenilor est-europeni ai Uniunii sovietice, e...

Lagărele de concentrare din Europa centrală și de est în primii ani ai comunismului

      Între 1949 și 1953, regimul cehoslovac a menținut în funcțiune optsprezece astfel de lagăre în apropiere de Jachymov, în nord-estul Boemiei, unde deținuții au lucrat în minele de uraniu, extrăgând materii prime pentru programul sovietic de arme nucleare. Deținuților nu li s-a pus la dispoziție îmbrăcăminte specială sau alte mijloce de protecție împotriva radiațiilor, astfel că rata de mortalitate era ridicată. regimul român a creat și el o rețea de lagăre, cel mai cunoscut fiind format în jurul Canalului Dunăre-Marea Neagră, un proiect de construcție susținut de sovietici, cu beneficii economice îndoilenice. La apogeul său, la Canal erau „angajați” în jur de 40.000 de deținuți, aproximativ un sfert dintre cei 180.000 de deținuți din lagăre. Regimul bulgar a construit câteva lagăre inumane de muncă (pe care le-a menținut până în anii 1960-1970, cu mult după ce majoritatea lagărelor sovietice fuseseră dezafectate). În ciuda orientării sale politice „antistaliniste”, T...