În acest timp, o dată reconstrucţia încheiată şi nevoile de bază din nou satisfăcute, stilul consumist inspirat de American Way of Life se impune durabil ca un motor al creşterii economice. Aceasta se bazează într-adevăr pe o largă răspândirea producţiei de masă după un sistem calificat uneori drept "fordism", cu referire la concepțiile lui Henry Ford: realizarea unei producţii de serie relativ ieftine, a cărei cumpărare este facilitată de o politică a salariilor ridicate. Or, creşterea reală a veniturilor celor mai multor categorii sociale a permis efectiv achiziţionarea de bunuri reînnoite periodic, al căror preţ relativ scădea pe măsură ce deveneau tot mai abundente pe piaţă. Garantând principalele riscuri sociale, Statul Providenţial făcea în acelaşi timp ca precauţiile de economisire ale menajelor să fie mai puţin necesare, în timp ce generalizarea creditului Ie sporea şi mai mult capacitatea de consum. Perfecţionarea metodelor publicitare şi restructurarea reţelelor comerciale, de la marile magazine la vânzarea prin poştă, au contribuit în egală măsură la menţinerea cererii consumatorilor la cel mai ridicat nivel. încă de la mijlocul anilor '50, consumul căpăta deci o semnificaţie socială diferită: era vorba nu numai de a procura elementele de confort care uşurează viaţa cotidiană, ci şi de a afirma o apartenenţă la un grup social determinat, prin adoptarea unui nivel de consum specific şi diferit de al celorlalte categorii sociale: "se cheltuieşte pentru a face impresie", chiar dacă în acelaşi timp generalizarea unor anumite forme de consum (automobil, mode vestimentare, televiziune...) întreţine iluzia unei omogenizări a societăţii.
Pierre Milza, Istoria secolului XX,
Comentarii
Trimiteți un comentariu