„Gilgamesh, unde rătăciți? Nu vei găsi niciodată viața veșnică pe care o cauți. Când zeii au creat omenirea, au creat și moartea și au reținut viața veșnică numai pentru ei înșiși. Oamenii se nasc, trăiesc, apoi mor, aceasta este ordinea pe care zeii l-au decretat .” Epopeea lui Ghilgameș „ Cel care este cu adevărat frumos nu batjocorește niciodată pe nimeni. Și cel care vorbește mereu de rău, devine un insultător. Și după cum porcii caută mereu murdărie și murdărie chiar și atunci când se află în mijlocul unei grădini de flori, tot așa și cei răi aleg întotdeauna răul din rău și binele pe care îl vorbesc alții. Însă cei, înțelepți, auzind discursurile altora care sunt amestecate atât cu bine, cât și cu rău, acceptă numai ceea ce este bine, precum gâștele care scot întotdeauna numai laptele, deși este amestecat cu apă. Așa cum cei cinstiți sunt întotdeauna îndurerați când vorbesc de rău pe alții, tot așa și cei răi se bucură întotdeauna că fac același ...
Războiul Rece și triumful „realismului socialist” marchează sfârșitul inocenței. Lumea intelectuală nu mai are nicio scuză, trebuie să se plieze sau să fie înlăturată, în Europa de Est ca și la Moscova. Constituția românească din 1948 instituționalizează cenzura, o Direcție Generală a Presei și Tipăriturilor se înființează în același timp cu Uniunea Scriitorilor. Se întocmește o listă cu titluri și nume interzise, iar cuvinte precum „tiranie”, „Dumnezeu” sau „foame” vor fi în curând considerate subversive și șterse din vocabularul public. Urmând exemplul lui Stalin, partidul-stat român își compromite intelectualii, transformându-i în cântăreți ai muncii silnice. Canalul Dunăre-Marea Neagră, săpat de deținuți politici - „acest cumplit Danubiu care varsă/ pe trei guri apă și pe-a patra sânge”, spune un vers popular - acest șantier al ocnașilor joacă același rol ca și Belomorkanal în anii 1930 în URSS, iar scriitorul Petru Dumitriu, răsfățat de noul regim, îndeplinește funcțiile pe c...