bloguldeistorie

 Pe 21 august 1968, când tancurile sovietice și din Pactul de la Varșovia intrau în Cehoslovacia, Conducătorul României, Nicolae Ceaușescu, s-a adresat unei mulțimi de o sută de mii de oameni, de la balconul clădirii Comitetului Central din București. El a declarat că URSS se făcea vinovată de agresiune și România nu avea să trimită trupe să se alăture aliaților ei comuniști, cu toate că era membră a Pactului de la Varșovia. Anunțul lui a fost primit cu strigăte de aprobare, iar luarea lui de poziție părea cu adevărat curajoasă, pentru că România risca și ea o invazie sovietică. Ceaușescu și Alexander Dubcek conduceau acum cele mai populare regimuri comuniste din Europa de Est. cu toate acestea, alianța lui cu reformiștii cehoslovaci era ciudată în termeni ideologici. În timp ce comuniștii „Primăverii de la Praga” se îndreptau spre o formă mai liberală de comunism, cu doar un an înainte Ceaușescu abandonase un pachet de reforme mult mai puțin liberale, iar peste câțiva ani avea să ...

         De altfel, Italia avea tot o mai bună imagine în plan extern, datorată, în mare parte, inovațiilor instituționale și propagandei noului regim. Fascismul reușise să definitiveze acea „simbioză dintre partid și stat” creând un sistem politic ierarhizat și profund ideologizat, care funcționa pe baza unei „aristocrații de comandă”, selectată pe baza loialității față de regim. În centrul regimului se afla liderul carismatic, al cărui cult era atent orchestrat în țară și în străinătate. Propaganda a reușit să proiecteze o imagine de dictator model, deopotrivă amețitor de curajos și protector. Mussolini era peste tot și alături de toți: la volanul unui tractor, în galop pe un cal alb, la bordul unui aeroplan, în cușca unui leu, înotând sau schiind, vizitând copii și mutilați de război, întâlnindu-se cu preoți sau soldați. Accentul se punea, tot mai mult, în discursurile și aparițiile sale atent regizate, în presă și în filmele de propagandă, pe faptul că ...

           Reforma agrară și votul universal au adus maselor de țărani atât pământ, cât și drept de vot (masculin). cele două realizări au constituit, pe termen scurt, motive suplimentare de euforie, dar pe termen lung au devenit o provocare pentru jocul democratic. Limitele reformelor au devenit curând clare. Pe de o parte, clasa politică va manevra constant, politic, juridic și electoral, astfel încât partidul aflat la guvernare să organizeze alegeri pe care să le câștige, in ciuda democratizării votului. Pe de altă parte, țăranul recent împroprietărit și împuternicit cu sufragiu se trezea „invitat să ia măsuri care să îi crească statutul personal și pe cel al națiunii: să se educe, să acceadă în clasa mijlocie, să se mute la oraș, să se alăture birocrației, să își găsească un loc de muncă în industrie sau comerț”. Or aceasta presupunea o traiectorie care îl ducea către o inevitabilă concurență cu acei „străini” care dominau mediul urban și clasa de mijlo...

         A. Probabil ca răspuns la aceste temeri ale boierilor, următoarea proclamație a lui Vladimirescu și-a deplasat accentul de la problemele sociale la cele naționale. El a formulat următoarele revendicări: interzicerea dreptului domnitorilor fanarioți de a aduce numeroși greci în țară, naționalizarea mănăstirilor închinate Locurilor Sfinte aflate sub controlul clerului grec, eliminarea taxelor introduse de domnitorul Alexandru Șuțu, revenirea la statutul financiar al lui Ioan Caragea, desființarea vămilor interne, încetarea vânzării de funcții publice și de ranguri boierești, desființarea poslușnicilor, reducerea numărului de scutelnici, crearea unei armate de 4.000 de panduri, reducerea numărului de judecători și a cheltuielilor judiciare, abolirea Codului juridic al lui Caragea și revenirea la codul introdus de Alexandru Ipsilanti în 1780.     După ce a trecut Oltul la începutul lunii martie, Vladimirescu a străbătut Muntenia, iar la 21 martie ...

      „O inspecție în lagărul de la Domanovca a găsit cadavre neîngropate care erau mâncate de câini, în vreme ce evreii bolnavi sau muribunzi priveau acest spectacol. Polițiștii ucraineni, care au fost găsiți împușcând evrei în grupuri de câteva zeci, au declarat că acționau la ordin, dar nu au putut aduce nicio dovadă în acest sens. Foametea, bolile și expunerea au ucis zeci de mii de evrei în ghetouri; doar în ghetourile din Obodovca și Berșad, 5.000 de evrei au murit din cauza bolilor. Medicii militari au vizitat ghetourile, curioși să observe efectele bolilor epidemice. Jandarmii români, polițiștii ucraineni și trupele SS au împușcat aproape 100.000 de evrei. Apatia militarilor și civililor români a permis ca alte zeci de mii de evrei să moară din lipsă de hrană, de adăpost și de medicamente. Prima iarnă a Războiului sfânt al României  a fost cea mai letală pentru evreii din Transnistria. Grant T. Harward, Războiul Sfânt al României

Competențe urmărite: 2.4. Analiza critică a consecințelor stereotipurilor, prejudecăților, rasismului, antisemitismului și a altor forme de discriminare             Trupele sovietice au stabilit un cap de pod solid la Feodosia pe 27 decembrie, accelerând planurile regimului Antonescu de a-i deporta pe evreii rămași în Odesa în lagărele de la Bug. Cu zece zile mai devreme, guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu, îi spusese lui Antonescu că voia să păstreze 10.000 de evrei ca muncitori, deși nu avea mijloacele de a-i hrăni, dar nu știa ce să facă cu ceilalți. Antonescu i-a ordonat să scape de evrei în orice mod cu putință, sugerându-i chiar să-i închidă în catacombele de sub Odesa sau să-i arunce în mare. „Dar scoate-i din Odesa. Nu vreau să știu. Pot să moară o sută, o mie, să moară toți, dar nu vreau să moară niciun singur funcționar român.” Alexianu a decis să-i deporteze în masă, iar nu să-i execute în masă, dar a fost nevoie de săptămâni într...