bloguldeistorie

      Pe neașteptate, Nikita Hrușciov, ajuns secrertar general al Partidului Comunist Sovietic, a fost cel care i-a împins pe studenții, muncitorii și participanții la ședințele Cercului Petofi* mai departe și mai rapid decât s-ar fi așteptat. Pe 24 februarie 1956, fără niciun semn prevestitor, Hrușciov a apărut în fața Congresului al XX-lea al Partidului și a denunțat „cultul personalității” care îl înconjurase pe Stalin:   „Este de nepermis și străin spiritului marxim-leninismului să înalți o persoană, să o transformi într-un supraom care deține calitățile supranaționale, asemenea unui zeu. Aparent, un astfel de om știe totul, vede totul, gândește în numele tuturor, poate face orice, este infailibil în comportament. O astfel de convingere despre un om, și mai ales despre Stalin, a fost cultivată vreme de mulți ani.”     Aceasta a fost faimoasa cuvântare „secretă” a lui Hrușciov - deși, în mare măsură grație prietenilor est-europeni ai Uniunii sovietice, e...

      Între 1949 și 1953, regimul cehoslovac a menținut în funcțiune optsprezece astfel de lagăre în apropiere de Jachymov, în nord-estul Boemiei, unde deținuții au lucrat în minele de uraniu, extrăgând materii prime pentru programul sovietic de arme nucleare. Deținuților nu li s-a pus la dispoziție îmbrăcăminte specială sau alte mijloce de protecție împotriva radiațiilor, astfel că rata de mortalitate era ridicată. regimul român a creat și el o rețea de lagăre, cel mai cunoscut fiind format în jurul Canalului Dunăre-Marea Neagră, un proiect de construcție susținut de sovietici, cu beneficii economice îndoilenice. La apogeul său, la Canal erau „angajați” în jur de 40.000 de deținuți, aproximativ un sfert dintre cei 180.000 de deținuți din lagăre. Regimul bulgar a construit câteva lagăre inumane de muncă (pe care le-a menținut până în anii 1960-1970, cu mult după ce majoritatea lagărelor sovietice fuseseră dezafectate). În ciuda orientării sale politice „antistaliniste”, T...

      În „raportul secret” (scris de o comisie condusă de veteranul ideolog al partidului Piotr Pospelov), Hrușciov a recunoscut și existența, îndelung negată, a „testamentului” lui Lenin, care avertiza partidul în privința lui Stalin. Ceea ce liderii sovietici s-au limitat să denumească drept „cult al personalității” lui stalin era însă o consecință tragică, dar logică a unui sistem inuman, bazat pe instituții despotic-autoritare, ostile structural regulilor democrației tradiționale, a unei ordini sociale în care teroare ideologică și poliețenească reprezenta principala sursă de legitimare economică, politică, socială și culturală. În mod logic, Congresul al XX-lea al PCUS a afectat dramatic relațiile Moscovei cu sateliții săi. Atacând modul în care Stalin condusese PCUS, Hrușciov a pus, implicit, sub semnul întrebării supremația Moscovei în cadrul mișcării internaționale și multe dintre partidele comuniste - chinez, francez, italian, albanez și român - au început să pun...

 În mentalitatea stalinistă, detectarea dușmnilor „din rândurile noastre” era chiar mai importantă decât descoperirea dușmanilor de clasă definiți cu claritate, deoarece primii erau mult mai dificil de demascat. era ușor, spunea Gheorghiu-Dej, să identifici și să expui adversitatea unui Iuliu Maniu. Însă adevărații staliniști se distingeau prin faptul că î recunoșteau pe trădătorul invizibil, care pretindea că este „unul dintre ai noștri”, dar în realitate submina marile realizări ale partidului. Această logică a stat la baza luptei pentru putere din interiorul partidelor leniniste din Europa Centrală și de Est de-a lungul întregii perioade cominformiste (1947-1953). Într-adevăr, deși Cominformul nu a avut niciodată aceleași obiective și aceiași importanță la nivel global ca Internaționala a III-a, acesta a asigurat cadrul în interiorul căruia au avut loc cele mai atroce persecuții ale comuniștilot și anticomuniștilor în numele apărării revoluției proletare. Inspirate din teza mani...

 Care erau principalele obiective ale stalinizării? În sfera economică, era vorba despre transformarea unei economii bazate pe piață și proprietate privată într-o economie planificată de la centru, aflată în proprietatea statului. Înainte de toate, aceasta însemna naționalizarea principalelor mijloace de produceție din țară, un punct important al programului comunist de dinainte de război. deși, din prudență, punctul fusese eliminat din platforma PCR din 1946, pregătirile pentru respectiva măsură au început, de fapt, în decembrie 1945, atunci când comuniștii au preluat controlul asupra Ministerului Industriei. Un pas intermediar a fost naționalizarea Băncii Naționale a României pe 28 decembrie 1946. Mișcarea decisivă a constituit-o o lege aprobată de Marea Adunare Națională dominată de comniști la 11 iunie 1948, care prevedea naționalizarea întreprinderilor industriale, a băncilor, a societăților de asigurare, a minelor și a societăților de transport și care, în viziunea Comitetulu...

 Mai mult, au existat elemente adiționale care au favorizat ascensiunea PCR. Paralizate de lipsa reacțiilor occidentale și a acțiunilor ferme împotriva abuzurilor comise de comuniști, partidele istorice au avut o marjă de manevră redusă. În plus, comuniștii au folosit demagogia într-un mod foarte eficient în eforturile lor de a ajunge la guvernare: atacurile propagandistice violente asupra partidelor istorice (care au fost acuzate de antisovietism, de colaborare cu Garda de Fier înainte de 1940 și de fascism rezidual) și calomniile la adresa prim-miniștrilor numiți de Palat (mai întâi Constantin Sănătescu și apoi Nicolae Rădescu) au fost însoțite de demonstrații în stil bolșevic destinate să destabilizeze țara. Obiectivul era câștigarea controlului asupra ministerelor cheie și impunerea comuniștilor la conducerea departamentelor importante atât în privința efortului de război, cât și în privința controlului administrativ și economic asupra țării. Provocările, demonizarea adversaril...