Treceți la conținutul principal

Postări

Consecințe ale industrializării și colectivizării în URSS

 Foametea a fost rezultatul inevitabil al industrializării și al colectivizării. Sub aspectul productivității, colhozurile au reprezentat un substitut de slabă calitate pentru fermele distruse ale celor care fuseseră etichetați drept „chiaburi”. Singurul avantaj al colhozurilor a fost acela că ele ofereau statului un mijloc convenabil de extragere a resurselor din regiunile rurale. Exploatarea excepțională a țăranilor a avut două efecte: muncitorii agricoli erau slăbiți fizic de foame și nu aveau niciun interes să muncească, lucru care a provocat deznădejde și apatie. Ei știau dinainte că tot ce creșteau urma să fie luat de stat, fiind astfel condamnați la o stare de semiinaniție, în cel mai bun caz. câțiva ani de punere în practică a acestei politici au dus la o scădere graduală a productivității. În 1932, culturile nu au fost bune și, de asemenea, au fost prost recoltate. (...) Amenințarea crizei era evidentă pentru toată lumea, inclusiv pentru Stalin, cu mult înainte ca foametea...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe
Postări recente

Colectivizarea în Uniunea Sovietică

 Propunerile făcute de comisiile Comitetului Central au avut o foarte mare importanță practică și probabil nu se putea obține altceva mai bun în contextul realităților politice din 1930. Ele i-au domolit întrucâtva pe extremiștii din partid, făcându-le, în același timp, țăranilor niște concesii semnificative. Așa cum a arătat istoria ulterioară a Uniunii Sovietice, faptul de a le permite muncitorilor din colhozuri să aibă loturile lor a salvat sistemul, țăranii și întreaga țară. În esență, aranjamentul i-a adus pe țărani înapoi la statutul de șerbi din Rusia de dinaintea perioadei de emancipare, aceștia plătind tribut, în calitate de vasali ai statului, prin munca lor la fermele colective, dar putând să păstreze puțin pământ pentru folosință personală. Acest lucru le-a permis să se hrănească - și să hrănească o mare parte din țară - în pofida randamentului scăzut al cohozurilor. Stalin a preferat un alt model: ideea lui era să transforme țăranii în sclavi ai statului, pe deplin dep...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Originile național-comunismului românesc

 În același timp, Hrușciov începuse să ia mai în serios economia blocului sovietic. El nu era mulțumit de adunătura slab articulată de state-tampon militarizate a lui Stalin. Inspirat de exemplul Comunității Economice Europene fondate prin Tratatul de la Roma în 1957, Hrușciov a încercat să creeze ceva ambițios. La începutul anilor 1960, el a încercat să introducă o „diviziune socialistă a muncii” în CAER, încurajând economiile naționale să se concentreze asupra domeniilor în care aveau un avantaj comparativ.. Dar pentru națiunile mai sărace, această politică arăta într-adevăr a imperialism. Poate că Stalin a părut un imperialist jefuitor pentru statele dezvoltate din nord-estul și centrul Europei. Dar statelor agrare din sud-estul Europei le oferise un drum spre bogăție și independență: economia la comandă. Prin contrast, Hrușciov amenința să le condamne pentru totdeauna la sărăcie prin dependența de agricultură, ca furnizoare de hrană pentru nordul mai bogat. Din perspectiva țări...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Cultura în ultimele decenii ale comunismului românesc

 În 1974, criticul literar român Edgar Papu a scris în revista bucureșteană Secolul 20  un articol ce elabora o teorie destul de exagerată. El a numit ideea „protocronismul românesc”. Papu argumenta că, de-a lungul istoriei, curentele literare considerate a fi de origine vest-europeană - barocul, romantismul, ideile și stilurile lui Flaubert și Ibsen - puteau fi găsite mai întâi în literatura română. Protocronismul a căpătat o popularitate enormă în cultura română a anilor 1970 și 1980 și a fost adoptat cu entuziasm de Ceaușescu însuși. Se văzuse și înainte de protocronism, desigur, în pretențiile de la sfârșitul anilor 1940 ale sovieticilor că rușii ar fi inventat telefonul și becul. Și nu era o întâmplare. România importa, în esență, o versiune a stalinismului radical: o politică a ierarhiei și disciplinei a fost îmbinată cu o economie a industrializării și cu o ideologie a naționalismului. I s-a alăturat în această strategie Albania, de partea cealaltă a Balcanilor. Atât Ro...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

August 1968

 Pe 21 august 1968, când tancurile sovietice și din Pactul de la Varșovia intrau în Cehoslovacia, Conducătorul României, Nicolae Ceaușescu, s-a adresat unei mulțimi de o sută de mii de oameni, de la balconul clădirii Comitetului Central din București. El a declarat că URSS se făcea vinovată de agresiune și România nu avea să trimită trupe să se alăture aliaților ei comuniști, cu toate că era membră a Pactului de la Varșovia. Anunțul lui a fost primit cu strigăte de aprobare, iar luarea lui de poziție părea cu adevărat curajoasă, pentru că România risca și ea o invazie sovietică. Ceaușescu și Alexander Dubcek conduceau acum cele mai populare regimuri comuniste din Europa de Est. cu toate acestea, alianța lui cu reformiștii cehoslovaci era ciudată în termeni ideologici. În timp ce comuniștii „Primăverii de la Praga” se îndreptau spre o formă mai liberală de comunism, cu doar un an înainte Ceaușescu abandonase un pachet de reforme mult mai puțin liberale, iar peste câțiva ani avea să ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Fascismul și propaganda

         De altfel, Italia avea tot o mai bună imagine în plan extern, datorată, în mare parte, inovațiilor instituționale și propagandei noului regim. Fascismul reușise să definitiveze acea „simbioză dintre partid și stat” creând un sistem politic ierarhizat și profund ideologizat, care funcționa pe baza unei „aristocrații de comandă”, selectată pe baza loialității față de regim. În centrul regimului se afla liderul carismatic, al cărui cult era atent orchestrat în țară și în străinătate. Propaganda a reușit să proiecteze o imagine de dictator model, deopotrivă amețitor de curajos și protector. Mussolini era peste tot și alături de toți: la volanul unui tractor, în galop pe un cal alb, la bordul unui aeroplan, în cușca unui leu, înotând sau schiind, vizitând copii și mutilați de război, întâlnindu-se cu preoți sau soldați. Accentul se punea, tot mai mult, în discursurile și aparițiile sale atent regizate, în presă și în filmele de propagandă, pe faptul că ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Antisemitismul în societatea interbelică

           Reforma agrară și votul universal au adus maselor de țărani atât pământ, cât și drept de vot (masculin). cele două realizări au constituit, pe termen scurt, motive suplimentare de euforie, dar pe termen lung au devenit o provocare pentru jocul democratic. Limitele reformelor au devenit curând clare. Pe de o parte, clasa politică va manevra constant, politic, juridic și electoral, astfel încât partidul aflat la guvernare să organizeze alegeri pe care să le câștige, in ciuda democratizării votului. Pe de altă parte, țăranul recent împroprietărit și împuternicit cu sufragiu se trezea „invitat să ia măsuri care să îi crească statutul personal și pe cel al națiunii: să se educe, să acceadă în clasa mijlocie, să se mute la oraș, să se alăture birocrației, să își găsească un loc de muncă în industrie sau comerț”. Or aceasta presupunea o traiectorie care îl ducea către o inevitabilă concurență cu acei „străini” care dominau mediul urban și clasa de mijlo...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe