Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări cu eticheta Clasa a XI-a

Cultura în ultimele decenii ale comunismului românesc

 În 1974, criticul literar român Edgar Papu a scris în revista bucureșteană Secolul 20  un articol ce elabora o teorie destul de exagerată. El a numit ideea „protocronismul românesc”. Papu argumenta că, de-a lungul istoriei, curentele literare considerate a fi de origine vest-europeană - barocul, romantismul, ideile și stilurile lui Flaubert și Ibsen - puteau fi găsite mai întâi în literatura română. Protocronismul a căpătat o popularitate enormă în cultura română a anilor 1970 și 1980 și a fost adoptat cu entuziasm de Ceaușescu însuși. Se văzuse și înainte de protocronism, desigur, în pretențiile de la sfârșitul anilor 1940 ale sovieticilor că rușii ar fi inventat telefonul și becul. Și nu era o întâmplare. România importa, în esență, o versiune a stalinismului radical: o politică a ierarhiei și disciplinei a fost îmbinată cu o economie a industrializării și cu o ideologie a naționalismului. I s-a alăturat în această strategie Albania, de partea cealaltă a Balcanilor. Atât Ro...

Fascismul și propaganda

         De altfel, Italia avea tot o mai bună imagine în plan extern, datorată, în mare parte, inovațiilor instituționale și propagandei noului regim. Fascismul reușise să definitiveze acea „simbioză dintre partid și stat” creând un sistem politic ierarhizat și profund ideologizat, care funcționa pe baza unei „aristocrații de comandă”, selectată pe baza loialității față de regim. În centrul regimului se afla liderul carismatic, al cărui cult era atent orchestrat în țară și în străinătate. Propaganda a reușit să proiecteze o imagine de dictator model, deopotrivă amețitor de curajos și protector. Mussolini era peste tot și alături de toți: la volanul unui tractor, în galop pe un cal alb, la bordul unui aeroplan, în cușca unui leu, înotând sau schiind, vizitând copii și mutilați de război, întâlnindu-se cu preoți sau soldați. Accentul se punea, tot mai mult, în discursurile și aparițiile sale atent regizate, în presă și în filmele de propagandă, pe faptul că ...

Modul de viață american

  În acest timp, o dată reconstrucţia încheiată şi nevoile de bază din nou satisfăcute, stilul consumist inspirat de American Way of Life se impune durabil ca un motor al creşterii economice. Aceasta se bazează într-adevăr pe o largă răspândirea producţiei de masă după un sistem calificat uneori drept "fordism", cu referire la concepțiile lui Henry Ford: realizarea unei producţii de serie relativ ieftine, a cărei cumpărare este facilitată de o politică a salariilor ridicate. Or, creşterea reală a veniturilor celor mai multor categorii sociale a permis efectiv achiziţionarea de bunuri reînnoite periodic, al căror preţ relativ scădea pe măsură ce deveneau tot mai abundente pe piaţă. Garantând principalele riscuri sociale, Statul Providenţial făcea în acelaşi timp ca precauţiile de economisire ale menajelor să fie mai puţin necesare, în timp ce generalizarea creditului Ie sporea şi mai mult capacitatea de consum. Perfecţionarea metodelor publicitare şi restructurarea reţelelor c...

Jean Monet şi construcţia europeană

    Jean Monet s-a născut în Franţa în 1888. Între anii 1919-1923 a fost secretar adjunct al Societăţii Naţiunilor. A fost ulterior expert financiar internaţional, contribuind la stabilizarea zlotului polonez (1927)  şi a leului românesc (1928). Jean Monet a fost autorul textului Declaraţiei Schuman. Jean Monet a fost între 1952-1955 preşedintele Înaltei Autorităţi a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. În 1955 a fondat Comitetul de Acţiune pentru Statele Unite ale Europei care cuprindea partide politice şi sindicate europene. Comitetul a acţionat intens pentru unificarea Europei, militând pentru unificarea sistemului monetar european, a Consiliului European, pentru alegerea unui parlament european pe baza votului universal şi pentru atragerea Marii Britanii în cadrul Comunităţii Economice Europene.

Medii culturale europene în perioada interbelică

Expresionismul Expresionismul este o tendinţă literară şi artistică născută laînceputul secolului XX, ca o reacţie împotrivaimpresionismului, care însă şi-a găsit deplina înflorire înGermania anilor '20.În loc de a încerca să reproducă impresia provocată de lumea exterioară, artistul expresionist îşi propunesă-şi impună propria viziune asupra lumii şi propria personalitate. Respingând, ca şi futurismul italianconformismul „mic-burghez" al perioadei „Belle Epoque",expresionismul german se alătură atât unei „tradiţiigermanice" (Griinewald), cât şi unei vaste mişcări culturalecare, încă din ultimul deceniu al secolului XIX, îşi propuseseexaltarea energiei vitale, sub toate formele acesteia: violenţă,dinamism al gesturilor, viteză, etc. Printre pictorii ce auilustrat-o trebuie citaţi George Grozs, Otto Dix, MaxBeckmann, Ernst Ludwig Kirschner, August Macke, Emil Nolde 1 . ( Pierre  M...

Integrarea europeana (clasa a XI-a)

A. " Trebuie să întemeiem un fel de State Unite ale Europei. (...). Nu există niciun motiv ca organizarea regională a Europei să se opună în vreun fel Organizației Naţiunilor Unite. Dimpotrivă, cred că această sinteză mai mare a naţiunilor nu poate supravieţui decât dacă se bazează pe ample grupări naturale. (...) Acum doresc să vă spun un lucru care vă va surprinde: primul pas către reconstituirea familiei europene trebuie să fie o asociaţie între Franţa şi Germania. (...) Structura Statelor Unite ale Europei va fi astfel concepută încât va face mai puţin importantă forţa materială a unui stat. Statele mici vor avea aceiaşi valoare ca şi cele mari, fiind judecate în funcţie de contribuţia lor la cauza comună." Discursul lui W. Churchill Zurich, 19 septembrie 1946) B."Construirea Europei nu se va face dintr-o dată, şi nici în linii de ansamblu; aceasta se va face prin realizări concrete - printr-o anume solidaritate a faptelor mai întâi. Reunirea naţiunilor...

Cultura interbelică (clasa a XI-a)

a.  Pe Jodef K. îl calomniase  pesemne cineva, căci fără să fi făcut nimic rău se pomeni într-o dimineaţă arestat. (...) Imediat se auzi o bătaie în uşă şi în cameră intră un bărbat pe care până atunci nu îl mai văzuse niciodată prin casă. (...).    - Nu, spuse omul de la fereastră (...). N-ai dreptul să ieşi, eşti arestat.    - Aşa mi se pare şi mie, spuse K. Şi de ce, mă rog?    - Nu ne aflăm aici ca să-ţi spunem asta. Întoarce-te în camera dumitale şi aşteaptă. Ancheta e începută şi ai să afli totul la momentul oportun. Imi calc datoria vorbindu-ţi atât de prietenos. DAr sper că nu ne mai aude nmeni... DAcă şi de-acum înainte ai să ai tot atâta noroc pe cât ai avut când ţi-au fost numiţi paznicii, poţi să tragi nădejde.       Franz Kafka, Procesul B. Salvador Dali Pablo Picasso

Arhitectura religioasă în perioada contemporană

A. Frank Lloyd Wright Principii ale arhitecturii contemporane: Simplitate  - compartimentarea trebuie să fie minimală, orice element inutil trebuie să dispară. Încăperile sunt divizate prin elemente ce sugerează diferența de funcționalitate (finisaje orizontale ale pardoselii sau tavanului, orientării diferite ale camerelor, urechi de zidărie laterale, ș.c.l.). Adaptabilitate stilistică  - pe primul plan trebuie să fie nevoile beneficiarului și abia în planul doi un anumit stil arhitectural. Arhitectură organică  - arhitectura ar trebui să fie în simbioză cu natura punându-se în același timp reciproc în valoare. Se recomandă folosirea de culori naturale (specifice zonei) și de materiale locale. Sinceritatea materialelor componente  - materialele trebuie să fie utilizate conform naturii și potențialului lor și nu ca o butaforie. Clădirile  trebuie sa bucure oamenii. Unity Temple,    Oak Park, Illinois B. Antoni Gaudi Proiec...

Curente şi idei economice: economii centralizate şi economii liberale

Competenţe de atins: 1.3. Compararea unor opinii şi argumente diferite referitoare la o temă de istorie; 3.1. Selectarea şi comentarea surselor istorice pentru a susţine / combate un punct de vedere A. Reformele programul New Deal au inspirat respect şi admiraţie prin ambiţia şi anvergura lor, cu atât mai mult cu cât ele erau atât de diferite de opinia generală asupra rolului adecvat al guvernării în viaţa naţională americană, în domenii cum ar fi puterea guvernului federal şi împărţirea responsabilităţilor între Washington şi state. Gândirea economică conservatoare a generaţii întregi a fost ştearsă de noua paradigmă keynesiană, care vedea în masiva intervenţie guvernamentală o cheie a reacerii, chiar dacă anumite deficite pe termen scurt erau necesare. În câţiva ani, Statele Unite au devenit o naţiune mult mai centralizată decât fuseseră vreodată până atunci, cel puţinîn timp de pace, iar domeniul guvernului federal s-a extins enorm. Pentru prima dată au intrat în serviciul g...

Grigore Gafencu şi unitatea europeană

A.  Omul care putea cel mai bine să exprime temerile şi speranţele popoarelor Europei era Winston Churchill. El a fost marele preşedinte al Congresului de la Haga, punând în serviciul cauzei prestigiul său şi marea sa popularitate, lăsând totodată mişcarea europeană să-şi urmeze liber impulsurile, care puteau de altfel să depăşească propriile sale concepţii de om de stat britanic. Protejând ideea Europei Unite, fără a-i impune nicio constrângere, domnul Churchill a asigurat succesul Congresului şi a demonstrat deşertăciunea anumitor supoziţii care au provocat regretabile abţineri. Este drept, de altfel, să remarcăm că abţinerile „de principiu“ n-au antrenat abţineri de fapt şi că printre cei 700 de participanţi la Congres, formând una dintre cele mai strălucite adunări pe care Europa le-a cunoscut vreodată, toate culorile şi toate nuanţele politice de la dreapta la stânga (cu excepţia comuniştilor) au fost larg reprezentate. Oameni de stat englezi şi francezi, înconjuraţi de econo...

România în spatele Cortinei de Fier

Competenţe vizate: 1.1. Formularea, în scris şi oral, a unor opinii referitoare la o temă de istorie A.  Dată fiind diversitatea condiţiilor de construcţie socialistă nu există şi nu pot exista tipare sau reţete unice, nimeni nu poate hotărî ce este just şi ce nu pentru alte ţări sau partide. Elaborarea, alegerea sau schimbarea formelor şi metodelor construcţiei socialiste constituie un atribut al fiecărui partid marxist-leninist, un drept suveran al fiecărui stat socialist. [...]       Este dreptul exclusiv al fiecărui partid de a-şi elabora, de sine stătător, linia politică, obiectivele concrete, căile şi metodele atingerii acestora, aplicând creator adevărurile generale ale marxism-leninismului şi concluziile pe care le desprinde din studierea atentă a experienţei celorlalte partide comuniste şi muncitoreşti.   Nu există şi nu poate exista un partid „părinte” şi un „partid-fiu”, partide „superioare” şi partide „subordonate”, dar există marea fam...