Treceți la conținutul principal

Despre revoluția de la 1848 din Viena

 „Viena, 5 martie 1848

(...) Aici domnește în toate cercurile o atmosferă tulbure și neliniștită. Revoluția din Paris a luminat ca un fulger situația noastră. Suburbiile manifestă o stare de nervozitate. Mica burghezie se găsește într-o fierbere evidentă. Circulă cele mai funeste zvonuri. Pare că aproape vor să forțeze statul la un faliment. Ieri banca de schimb a fost luată cu asalt. (...) Cafenelele sunt pline de curioși. Presa cu știri de la Paris este citită în grupuri de 20 până la 30 de persoane. (...)

Luni, 13 martie

ora 11. Dorințe ale poporului: 1. libertatea presei, 2. libertatea învățământului, 3. dreptul la asociere, 4. dietă generală, miniștri responsabili, 5. procedură judiciară publică și verbală, tribunale cu jurați...

Ora 1. Mișcări de trupe. (...) Toate prăvăliile se închid. Porțile orașului au fost închise.... Mișcarea se extinde. (...) Un grup se apropie de cancelaria statului și cere demisia prințului Metternich....

Ora 4. (...) Luptele de stradă se întețesc (...)

Ora 8,30 (...) Prințul Metternich își dă demisia (...)

Aici totul a reintrat în liniște. (...) Vechea Austrie s-a năruit.”

Relatarea unui diplomat, Manualul de Istorie, Editura didactică și Pedagogică

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe