A. Probabil ca răspuns la aceste temeri ale boierilor, următoarea proclamație a lui Vladimirescu și-a deplasat accentul de la problemele sociale la cele naționale. El a formulat următoarele revendicări: interzicerea dreptului domnitorilor fanarioți de a aduce numeroși greci în țară, naționalizarea mănăstirilor închinate Locurilor Sfinte aflate sub controlul clerului grec, eliminarea taxelor introduse de domnitorul Alexandru Șuțu, revenirea la statutul financiar al lui Ioan Caragea, desființarea vămilor interne, încetarea vânzării de funcții publice și de ranguri boierești, desființarea poslușnicilor, reducerea numărului de scutelnici, crearea unei armate de 4.000 de panduri, reducerea numărului de judecători și a cheltuielilor judiciare, abolirea Codului juridic al lui Caragea și revenirea la codul introdus de Alexandru Ipsilanti în 1780. După ce a trecut Oltul la începutul lunii martie, Vladimirescu a străbătut Muntenia, iar la 21 martie ...
„O inspecție în lagărul de la Domanovca a găsit cadavre neîngropate care erau mâncate de câini, în vreme ce evreii bolnavi sau muribunzi priveau acest spectacol. Polițiștii ucraineni, care au fost găsiți împușcând evrei în grupuri de câteva zeci, au declarat că acționau la ordin, dar nu au putut aduce nicio dovadă în acest sens. Foametea, bolile și expunerea au ucis zeci de mii de evrei în ghetouri; doar în ghetourile din Obodovca și Berșad, 5.000 de evrei au murit din cauza bolilor. Medicii militari au vizitat ghetourile, curioși să observe efectele bolilor epidemice. Jandarmii români, polițiștii ucraineni și trupele SS au împușcat aproape 100.000 de evrei. Apatia militarilor și civililor români a permis ca alte zeci de mii de evrei să moară din lipsă de hrană, de adăpost și de medicamente. Prima iarnă a Războiului sfânt al României a fost cea mai letală pentru evreii din Transnistria. Grant T. Harward, Războiul Sfânt al României