În mentalitatea stalinistă, detectarea dușmnilor „din rândurile noastre” era chiar mai importantă decât descoperirea dușmanilor de clasă definiți cu claritate, deoarece primii erau mult mai dificil de demascat. era ușor, spunea Gheorghiu-Dej, să identifici și să expui adversitatea unui Iuliu Maniu. Însă adevărații staliniști se distingeau prin faptul că î recunoșteau pe trădătorul invizibil, care pretindea că este „unul dintre ai noștri”, dar în realitate submina marile realizări ale partidului. Această logică a stat la baza luptei pentru putere din interiorul partidelor leniniste din Europa Centrală și de Est de-a lungul întregii perioade cominformiste (1947-1953). Într-adevăr, deși Cominformul nu a avut niciodată aceleași obiective și aceiași importanță la nivel global ca Internaționala a III-a, acesta a asigurat cadrul în interiorul căruia au avut loc cele mai atroce persecuții ale comuniștilot și anticomuniștilor în numele apărării revoluției proletare. Inspirate din teza maniheistă a ideologului sovietic Andrei Jdanov despre noul război de clasă internațional dintre două tabere (una progresistă, condusă de URSS, și o lata reacționară, condusă de Statele Unite ale Americii), ideoogia și practica Cominformului corespudeau stalinismului exarcerbat, paroxisitic. Epuratori și epurați, călăi și victime au fost prinși cu toții într-un mecanism infernal al lichidării continue și fără sfârșit. Nimeni nu se simțea în siguranță în acest sistem terorist, nici măcar agenții cei mai de încredere ai Moscovei. Într-o zi, Gheorghiu-Dej s-a simțit amenințat de intrigile „grupului Pauker-Luca”; în ziua următoare, „moscoviții” au căzut de la putere (și și-au pierdut libertatea fizică) pe baza celor mai absurde acuzații.
Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate
- Menționați un lider politic regăsit în sursă.
- Exprimați o opinie asupra epurărilor politice susținută cu două informații din sursă
Comentarii
Trimiteți un comentariu