Partidul Comunist din România în perioada interbelică

     Ceaușescu și cultul său nu erau, de fapt, o aberație atât de mare precum o vedeau observatorii externi. Totuși, după cum a arătat Ken Jowitt, comunismul românesc nu a putut niciodată să-și depășească total generația de paria: în anii de ilegalitate, elita partidului era formată în principal din elemente alogene (cum ar fi bulgari, unguri, evrei sau ucrainieni din România), care aveau o înțelegere limitată a valorilor naționale ale țării ași ale aspirațiilor poporului. Partidul a predicat valori și sloganuri cce aveau un ecou minim în rândurile clasei pe care pretindea că o reprezintă, caracterizând România drept o „o țară imperialistă multinațională” și pledând pentr dezmembrarea statului națiune român născut în urma tratatelor de la Versailles și Trianon din 1919-1920. Susținerea de către partidul comunist a pretențiilor teritoriale rusești asupra Basarabiei și a nordului Bucovinei nu a atins nicio coardă sensibilă în rândurile proletariatului urban sau ale inteligenței radicale din România (care era, în orice caz, atrasă în cea mai mare parte de extrema dreaptă). Mai mult, lipsit de o bază de mase, dominat de străini, fragmentat și dovedind, în mod jalnic, impotență politică, PCR a fost tratat cu dispreț de către Comintern, ceea ce a adâncit psihologia sa de paria - într-adevăr, un complex de inferioritate chinuitor în rândul cadrelor sale. De aceea, izbucnirile antisovietice di ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej și din cei 24 de ani de conducere ai lui Ceaușescu trebuie văzute în contextul general al istoriei comunismului românesc. În orice alt partid comunist est-central-european, unui Ceaușescu i-ar fi fost cu mult mai dificil să concentreze atât putere.

Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eteritate 

1. precizați două caracterisitici ale comunismului românesc interbelic.
2. numiți un spațiu istoric precizat în sursă.
3. exprimați o opinie referitoare la ideologia comunistă interbelică susținută cu două informații din sursă.
4.