Treceți la conținutul principal

Partidul Comunist din România în perioada interbelică

     Ceaușescu și cultul său nu erau, de fapt, o aberație atât de mare precum o vedeau observatorii externi. Totuși, după cum a arătat Ken Jowitt, comunismul românesc nu a putut niciodată să-și depășească total generația de paria: în anii de ilegalitate, elita partidului era formată în principal din elemente alogene (cum ar fi bulgari, unguri, evrei sau ucrainieni din România), care aveau o înțelegere limitată a valorilor naționale ale țării ași ale aspirațiilor poporului. Partidul a predicat valori și sloganuri cce aveau un ecou minim în rândurile clasei pe care pretindea că o reprezintă, caracterizând România drept o „o țară imperialistă multinațională” și pledând pentr dezmembrarea statului națiune român născut în urma tratatelor de la Versailles și Trianon din 1919-1920. Susținerea de către partidul comunist a pretențiilor teritoriale rusești asupra Basarabiei și a nordului Bucovinei nu a atins nicio coardă sensibilă în rândurile proletariatului urban sau ale inteligenței radicale din România (care era, în orice caz, atrasă în cea mai mare parte de extrema dreaptă). Mai mult, lipsit de o bază de mase, dominat de străini, fragmentat și dovedind, în mod jalnic, impotență politică, PCR a fost tratat cu dispreț de către Comintern, ceea ce a adâncit psihologia sa de paria - într-adevăr, un complex de inferioritate chinuitor în rândul cadrelor sale. De aceea, izbucnirile antisovietice di ultimii ani ai lui Gheorghiu-Dej și din cei 24 de ani de conducere ai lui Ceaușescu trebuie văzute în contextul general al istoriei comunismului românesc. În orice alt partid comunist est-central-european, unui Ceaușescu i-ar fi fost cu mult mai dificil să concentreze atât putere.

Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eteritate 

  1. precizați două caracterisitici ale comunismului românesc interbelic.
  2. numiți un spațiu istoric precizat în sursă.
  3. exprimați o opinie referitoare la ideologia comunistă interbelică susținută cu două informații din sursă.
  4.  

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...