bloguldeistorie

 Războiul Rece și triumful „realismului socialist” marchează sfârșitul inocenței. Lumea intelectuală nu mai are nicio scuză, trebuie să se plieze sau să fie înlăturată, în Europa de Est ca și la Moscova. Constituția românească din 1948 instituționalizează cenzura, o Direcție Generală a Presei și Tipăriturilor se înființează în același timp cu Uniunea Scriitorilor. Se întocmește o listă cu titluri și nume interzise, iar cuvinte precum „tiranie”, „Dumnezeu” sau „foame” vor fi în curând considerate subversive și șterse din vocabularul public. Urmând exemplul lui Stalin, partidul-stat român își compromite intelectualii, transformându-i în cântăreți ai muncii silnice. Canalul Dunăre-Marea Neagră, săpat de deținuți politici - „acest cumplit Danubiu care varsă/ pe trei guri apă și pe-a patra sânge”, spune un vers popular - acest șantier al ocnașilor joacă același rol ca și Belomorkanal în anii 1930 în URSS, iar scriitorul Petru Dumitriu, răsfățat de noul regim, îndeplinește funcțiile pe c...

 Într-o societate comunistă închisă în sine, având puterea concentrată la vârful entității partid-stat, devine limpede imposibil să rămâi o ființă care gândește singură; cea mai mică necuviință, cea mai neînsemnată opinie diferită poate să aibă consecințe grave. Se dovedește că, pentru a supraviețui, este necesar să-ți modelezi acțiunile și cuvintele în funcție de mediul impus. Regimurile comuniste se bazează în primul rând pe această adaptare forțată a noilor coduri de comportament, în căutarea Omului nou. „Teama paralizează individualitățile și le impune să se asemene cu tipul mediu cât mai mult în gesturi, vestimentație, expresie a feței”, povestește Czeslaw Milosz, care a observat această metamorfoză în cazul polonezilor pe cale să treacă la comunism după război. „Niciodată probabil pănă acum omul nu a fost supus unei presiuni egale, adaugă el, niciodată probabil nu s-a sucit și nu s-a zvârcolit atât, încercând să se adapteze și să trăiască într-un cadru construit ca la carte, ...

 „Ura este dragoste”, susține Gorki. Iar ca să se facă pe deplin înțeles, scriitorul sovietic adaugă: „Munca grea pe care o fac cekiștii noștri în lagăre, în asta constă veritabilul umanism, iubirea adevărată față de oameni!”. „Dragostea pentru omenire trebuie să se împletească cu ura față de dușman”, vine ceva mai târziu cu precizări Komsomolskaia Pravda, publicația Tineretului Comunist din Uniunea Sovietică, „iar pentru eliminarea dușmanilor poporului și ai omenirii face parte dintre principiile esențiale ale moralei proletare și ale umanismului socialist”. Ura este un sentiment violent pe care comunismul îl dezvoltă cu bună știință astfel încât să-i țină pe oameni cât mai strâns în chingile sale. Filosoful polonez Leszek Kolakowski numea acest fenomen „arma secretă a totalitarismului”. „Energia urii distruge totul, anihilează orice tip de înțelegere și astfel mă descompune moral înainte să reușesc să-mi dustrug adversarul propriu”, explică el. Totalitarismul încearcă „să otrăvea...

În România, compromisurile regimului Ion Antonescu cu ocupantul nazist i-au conferit în 1945 „eliberatorului” sovietic o poziție morală. Andrei Vîșinski, procuratorul lui Stalin, care a devenit celebru pentru violența rechizitoriilor sale din perioada Marii Terori, s-a grăbit să ajungă la fața locului pentru a impune ucazul Moscovei. O „brigată mobilă” creată de poliția politică sovietică este însărcinată cu supravegherea epurării „fasciștilor”, o acuzație abuzivă, de cele mai multe ori. Pentru Partidul Comunist Român, care s-a autoproclamat erou al Rezistenței, cuvântul de ordine este următorul: „Antifasciștii sunt comuniști, așadar anticomuniștii sunt fasciști”. Pornind de la acest principiu, orice persoană care nu aderă la noua putere este în mod automat nostalgic al fostului regim, un partizan al lui Hitler. Un plan stabilit pe trei ani vizează instaurarea comunismului, în paralel cu eliminarea partidelor istorice, arestări, asasinate și îndepărtarea membrilor lor și a liderilor. D...