Propaganda și violența în regimul sovietic

 „Ura este dragoste”, susține Gorki. Iar ca să se facă pe deplin înțeles, scriitorul sovietic adaugă: „Munca grea pe care o fac cekiștii noștri în lagăre, în asta constă veritabilul umanism, iubirea adevărată față de oameni!”. „Dragostea pentru omenire trebuie să se împletească cu ura față de dușman”, vine ceva mai târziu cu precizări Komsomolskaia Pravda, publicația Tineretului Comunist din Uniunea Sovietică, „iar pentru eliminarea dușmanilor poporului și ai omenirii face parte dintre principiile esențiale ale moralei proletare și ale umanismului socialist”. Ura este un sentiment violent pe care comunismul îl dezvoltă cu bună știință astfel încât să-i țină pe oameni cât mai strâns în chingile sale. Filosoful polonez Leszek Kolakowski numea acest fenomen „arma secretă a totalitarismului”. „Energia urii distruge totul, anihilează orice tip de înțelegere și astfel mă descompune moral înainte să reușesc să-mi dustrug adversarul propriu”, explică el. Totalitarismul încearcă „să otrăvească prin intermediul urii  structura morală a omului, lăsându-l astfel fără demnitate”, spune el în continuare. Ura duce la orbire, dezbină oamenii, care devin mai ușor manipulabili. Forța ei de distrugere este o necesitate pentru sistem. Pentru marxism-leninism, lumea funcționează în termeni de luptă de clasă, iar mecanismul esențial al acesteia îl constituie ura. Pentru a-ți înlătura dușmanul, nu sunt de ajuns argumentele, ci trebuie să-l urăști încât să treci la fapte fără să ai nici o remușcare. În cartea sa Panta rhei, VAsili Grossman povestește cum punea propaganda în mișcare, cum li se înoculau încet-încet invectivele și vorbele de ocară oamenilor care aveau să nimicească pe culaci în timpul colectivizării din anii 30. „Vorbele astea se spuneau și la adunări, și în instructajele speciale, și la radio erau transmise, și la cinema numai asta se vedea, și scriitorii scriau despre asta, și stalin însuși”, povestește una dintre protagonistele sale, Anna Sergheevna. „Toți bărbații într-un singur punct: culacii, paraziții ard grânele, omoară copiii; și se declara fără ocol - trebuie stârnită împotriva lor furia maselor, trebuie desființați cu toții, ca clasă, blestemații... Așa că am început și eu să mă las vrăjită, și să mi se pară că tot răul de la culaci vine, și că de or să fie dintr-odată stârpiți vor veni vremuri fericite pentru țărani. Și nicio milă nu merită.”

Thierry Wolton, O istorie mondială a comunismului. Victimele