XLIV. […] A hotărât
să trimită o armată împotriva ducelui Glad, care avea în stăpânirea de la Râul Mureş până la fortăreaţa Horom,
din neamul cărui, după mult timp, a descins Ohtum,
pe care l-a ucis Sunad. Iar în scopul acesta au fost trimişi Zuardu şi Cadusa
şi Boyta, care, după e şi-au luat rămas bun, au plecat călări şi au trecut
peste Tisa la Kenesna
şi au descălecat lângă râul Seztureg.
Şi nu s-a aflat nici un adversar care să ridice mâna contra lor, deoarece
groaza cuprinsese pe toţi oamenii din acel teritoriu. Şi plecând de aici, au
ajuns în părţile de la Beguey,
şi aici au rămas două săptămâni, până ce toţi locuitorii acelui teritoriu, de
la Mureş până la râul Timiş, li s-au supus şi au dat pe fii lor ca ostateci.
Apoi, îndepărtându-se cu oastea, au venit spre râul Timiş şi şi-au aşezat
tabăra lângă Vadul Nisipurilor şi când au vrut să treacă peste râul Timiş, le-a
ieşit înainte Glad, din neamul căruia descinde Ohtun, ducele acelei patrii, cu
o mare armată de călăreţi şi de pedeştri, cu ajutorul cumanilor şi bulgarilor
şi blachilor. A doua zi însă, deoarece fiecare din ambele linii de bătaie nu
putuse să treacă vadurile râului Timiş, care se afla între ele, atunci Zuardu a
invitat pe fratele său, Cadusa, ca împreună cu o jumătate din armata lui, să se
deplaseze mai jos, şi în orice mod va putea, să treacă dincolo şi să lupte
contra duşmanilor. Îndaţă Cadusa, dând ascultare dorinţii fratelui său, a
pornit călare cu jumătate din armată, şi, descălecând, s-a deplasat mai jos în
fuga mare, şi, cum graţia divină a fost de partea lor, trecerea le-a fost
uşoară. Şi în timp ce o parte a armatei ungurilor cu Cadusa era dincolo, şi o
jumătate, cu Zuard, dincoace, atunci ungurii au sunat din trompetele de război
şi trecând înot peste râu au început să
lupte cu înverşunare. Şi fiindcă Dumnezeu cu mila sa era alături de unguri,
le-a dat o mare victorie, şi duşmanii lor cădeau în faţa lor ca snopii după
secerători. Şi în acest război au murit doi duci ai cumanilor şi trei cneji ai
bulgarilor, şi însuşi Glad, ducele lor, s-a salvat luând-o la fugă, dar toată
armata lui s-a topit ca ceara de flăcările focului, şi a fost distrusă de
ascuţişul săbiilor […]. Iar ducele Glad, care fugise de teama ungurilor, cum am
spus mai sus, a intrat în castelul Keve
şi a treia zi Zuardu şi Cadusa şi Boyta, din neamul căruia descinde Brucsa,
aranjându-şi armata împotriva castelului Keve, au început să lupte. Văzând
acesta Glad, ducele acestora, a trimis soli la ei pentru a cere pace şi le-a
dat castrul de bunăvoie împreună cu diferite daruri.
"Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut. În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu