Anul 1848 în Europa

Competenţe de atins:

1.1  Exprimarea de opinii în limbajul adecvat istoriei;

2.4 Recunoaşterea continuităţii, schimbării şi a cauzalităţii în evoluţia socială 

A. [...] evenimentele  din Paris  determină trimiterea unei petiţii la Landtag, adusă în capitală, la Weimar, de o delegaţie de studenţi progresişti şi burghezi. În fruntea unei manifestaţii de 5.000 de persoane, ei obţin instaurarea unui guvern liberal în marele ducat. La Leipzig, mare oraş universitar şi capitala editurilor, publicistul Robert Blum, filosoful Arnold Ruge şi cercurile de studenţi din opoziţie cer la începutul lui martie ridicarea cenzurii şi sunt sprijiniţi cu anumite rezerve, de autorităţile academice şi municipale.

                                                  Chirstophe Charle, Intelectualii în Europa secolului al XIX-lea

B. Ca urmare a revoluţiei din februarie 1848, care, la Paris, proclamă Republica ( a doua republică) Europa e cuprinsă de flăcări şi, în câteva săptămâni, întregul edificiu realizat la Viena în 1815 pare ameninţat. Însăşi centrul sistemului e zdruncinat din temelii: în martie 1848 în Imperiul habsburgic, Metternich, acest simbol al stabilităţii europene, e obligat să fugă în faţa răscoalei; liberalii şi democraţii de la Viena par să controleze vechea capitală a Habsburgilor. Paralel, la Budapesta, Kossuth proslăveşte libertăţile maghiare, în timp ce Praga îi cheamă pe slavi la unitate.

                                                                    Jean Carpentier, Francois Lebrun, Istoria Europei

C. "Primăvara popoarelor" favorizase înmulţirea cluburilor, a ziarelor, a grupărilor politice. Înfruntând soarta cu curaj, suveranii germani, conştienţi de neputinţa lor, au asistat ca nişte spectatori la destrămarea autorităţii lor. Ca şi Italia, reacţia austriacă provoacă refluxul. Iniţiativa vine totuşi din Prusia. Aflând despre cucerirea Vienei de către Windischgraetz, Frederic Wilhelm al IV-lea cedează presiunilor unui mic grup de contrarevoluţionari - "Camarila"-, în care se remarcă un tânăr nobil prusac, Otto von Bismarck. Frederic Wilhelm al IV-lea numeşte în postul de prim-ministru un reacţionar notoriu, generalul conte de Brandemburg, care ia imediat măsuri represive.

                                                                                Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei

Cerinţe:

1. Prezentaţi un punct de vedere referitor la atmosfera premergătoare anului revoluţionar 1848 pornind de la informaţiile din sursa A.
2. Realizaţi un tablou al Europei anului 1848 folosind informaţiile din sursa B.
3. Argumentaţi de ce mişcarea revoluţionară a fost înfrântă în Europa folosind informaţiile din sursa C.