Convenția de armistițiu

A. Prin articolele 10, 11 și 12, României i-au fost impuse grele sarcini economico-financiare: întreținerea trupelor sovietice din țară, despăgubiri de război, restituirea bunurilor aduse din URSS. Importante consecințe economice aveau și alte prrvederi: art. 1 (participarea la campania militară pe frontul de vest), art. 2 (măsuri pentru dezarmarea și internarea forțelor armate ale Germaniei și Ungariei, precum și internarea cetățenilor acestor state aflați e teritoriul românesc), art. 3( reglementări în domeniul transporturilor), art. 5 (cheltuieli pentru întreținerea și repatrierea prizonierilor de război, persoanelor strămutate și "refugiate" din Basarabia), art. 7 (remiterea ca trofee a materialelor de război aparținând Germaniei și sateliților săi), art. 8 (imobilizarea și controlul bunurilor din România ce aparțineau Germaniei și Ungariei). Ca și alte prevederi cu consecințe exonomice din Convenția de Armistițiu (art. 3,5, 7, 8, 10, 11), articolul 12, prin formularea sa clasică, avea să dea naștere la interpretări abuzive și arbitrare, ceea ce avea să ducă la sporirea cheltuielilor pentru aplicarea sa. Pe timpul "negocierilor" purtate la Moscova, experții români au intuit consecințele unui asemenea mod de redactare, dar eforturile lor pentru a obține precizarea conținutului unor articole a rămas fără rezultat și, după cum relata Ion Christu, delegația română ajunsese la convingerea că unele texte neprecise trebuiau lăsate în forma relativ vagă sub care erau prezentate de sovietici, fiindcă orice încercare de a preciza se transforma într-o redactare cu totul nefavorabilă României.

. Irimia, Efortul economic al României pentru aplicarea articolului 12 din Convenția de armistițiu cu Națiunile Unite din 12 septembrie 1944