România în relaţiile internaţionale din sec XIX

Competenţe de atins:
2.3. Descoperirea constantelor în desfăşurarea fenomenelor istorice studiate

A. Contele Walewski, ministrul de externe francez a ridicat oficial problema unirii [Principatelor] la 8 martie, cerându-le omologilor săi să o rezolve în mod pozitiv. Clarendon, ministrul de externe britanic, şi Alexei Orlov, şeful delegaţiei ruse, au fost de aceiaşi părere. Ali paşa, reprezentantul sultanului, a respins ideea, motivând că Principatele fuseseră întotdeauna separate şi a insistat, fără să ofere vreo probă, că populaţiile respective nu aveau nicio dorinţă să se unească. Buol [reprezentantul Austriei] a refuzat să discute cazul, evocând lipsa instrucţiunilor de la Viena, dar, preluând ideea de la Ali paşa, a argumentat că importanţa deosebită pe care cei din Moldova şi cei din Ţara Românească o dădeau autonomiei lor dovedeau că doreau să rămână despărţiţi. Când Walewski a contraargumentat că dorinţa de unire a românilor îşi avea rădăcinile în originea, limba şi religia comune, Buol a replicat că naţionalitatea nu era un motiv suficient pentru schimbarea "configuraţiei politic existente" a unui stat. Un alt argument preferat al lui Buol a fost întors imediat împotriva lui. Cerând respingerea unirii, acesta a subliniat că populațiile celor două Principate nu fuseseră consultate, la care se spune că Clarendon ar fi exclamat: "Foarte bine, să le consultăm".     

                                                                                             Keith Hitcins, Românii (1774-1866)

B.                                                   Domnule Fratele meu, 

      Independenţa absolută a României proclamată de Reprezentanţa naţională şi consacrată prin eforturile victorioase ale armatei sale, fiind recunoscută de Puterile semnatare ale Tratatului de la Berlin, sunt fericit să notific Maiestății voastre că ţara mea a luat, de acum înainte, loc printre statele suverane. Plăcutul interes pe care Maiestatea voastră a avut amabilitatea să-l dovedească tinerei naţiuni pe care destinul mi-a    încredinţat-o, îmi dă speranţa că Ea va primi cu satisfacţie cordială ştirea acesteui eveniment şi dorinţa pe care o încerc de a vedea relaţiile Curţilor noastre, unite deja prin legături de prietenie, vor căpăta caracterul potrivit cu noua situaţie a României.

                                  Scrisoare a prinţului Carol adresată regelui Danemarcei (1/13 martie 1879)

C. Aşa cum a remarcat C. Argetoianu, iuţeala cu care s-a obţinut victoria [în cel de-al doilea război balcanic] a ascuns gravele carenţe ale armatei... Păcea semnată la Bucureşti, a dat satisfacţie României, care a primit aşa-numitul Cadrilater... considerat ca dând ţării noastre o frontieră sigură în Dobrogea. Găzduirea acestui Congres de pace Balcanic (pentru prima dată ţările din Europa de Sud-Est discutau şi rezolvau problemele lor fără ca marile puteri să fie de faţă!) la Bucureşti a fost un indiciu al prestigiului căpătat de România în plan internaţional. Mai mult decât aceste succese spectaculoase, anul 1913 a înregistrat un eveniment ştiut numai în cercurile diplomatice: formal aliată cu Austro-Ungaria, România a desfăşurat în criza balcanică o politică contrară intereselor Vienei, interesată să consolideze Bulgaria şi să slăbească Serbia, percepută ca o ameninţare pentru securitatea Dublei Monarhii.

                                                   Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român

Cerinţe:

1. Interpretaţi interesele Marilor Puteri faţă de Unirea Principatelor aşa cum rezultă din sursa A.
2. Exprimaţi un punct de vedere faţă de importanţa obţinerii independenţei porinind de la sursa B.
3. Comentaţi situaţia României de la începutul secolul al XX-lea aducând argumente din sursa C.