Actul de unire cu Roma semnat de clericii ortodocşi reuniţi la sinodul de la Alba-Iulia (1697)

Noi mai jos scrişii Vlădica, Protopopii şi Popii bisericilor româneşti, dăm în ştire tuturor cărora se cuvine, mai vârtos Ţării Ardealului. Judecând schimbarea acestei lumi înşelătoare şi nestarea şi nepierea sufletelor, cărora în măsură mai mare trebuie a fi decât toate, din bună voia noastră ne unim cu biserica Romei cea catolicească şi ne mărturisim a fi mădularele aceste Biserici catoliceşti a Romei, prin această carte de mărturisire a noastră şi cu acele privileghiomuri  voim să trăim, cum trăiesc mădularele şi popii acestei Biserici sfinte, precum Înălţia Sa Împăratul şi coronatul Craiul nostru în milostenia decretumului Înălţiei Sale ne face părtaşi. Care milă a Înălţiei Sale nevrând a o lepăda, cum se cade credincioşilor Înălţiei Sale, această carte de mărturie şi Înălţimei Sale şi Ţării Ardealului o dăm înainte, precum care mai mare tărie dăm şi scrisorile mâinilor noastre.

            Însă întru acesta chip ne unim şi ne mărturisim a fi mădularele sfintei catoliceşti biserici a Romei, cum pre noi şi pre rămăşiţele noastre din obiceiurile bisericii noastre a răsăritului să nu ne clătească, ci toate ceremoniile, sărbătorile, posturile, cum până acum, aşa şi de acum înainte, să fim slobozi a le ţine după călindarul vechi. Şi pe cinstitul vlădica al nostru Athanasie, nime până la moartea sfinţiei Sale să nu aibă putere a-l clăti din scaunul Sfinţiei Sale. Ci tocmai de i s-ar întâmpla moarte, să stee în voia soborului  pre cine ar alege să fie vlădică, pre care Sfinţia Sa Papa şi Înălţatul Împărat să-l întărească şi Patriarhul de sub biruinţei Înălţiei Sale să-l hirotonească. Şi dregătoriilor protopopilor, carii sunt şi vor fi, nici într-un feliu de lucru nime să nu se amestece, ci să se ţie, cum şi până acum. Iar de nu ne vor lăsa pre noi şi pre rămăşiţele noastre într-această aşezare, peceţile şi iscăliturile noastre, care am dat, să n-aibă nici o tărie. Care lucru l-am întărit cu pecetea mitropoliei noastre pentru mai mare mărturie.

            Urmează pecetea mitropoliei. Iar la sfârşit:

            Şi aşe ne unim aceşti ce-s scrişi mai sus, cum toată legea noastră, slujba bisericii şi cărindarul, liturghia şi posturile şi darul nostru să stea pre loc, iar de n-ar sta pre loc acele, nici aceste peceţi să n-aibă nici o tărie asupra noastră şi Vlădica nostru Athanasie să fie cap şi nime să nu-l hărbutăluiască.