Desoperitori de noi spatii istorice. Călători români

Competenţe de atins:
1.1. Construirea unor explicaţii şi argumente intra- şi multidisciplinare cu privire la evenimente şi procese istorice

A. Mâncam biscuiţi, dar nu mai erau biscuiţi, ci pulberea lor, amestecată cu bucăţi de vierme, pentru că aceştia mâncaseră ce era mai bun; (...) beam apă galbenă, putrezită de multe zile, şi mâncam nişte piele de bou; (...) piei foarte aspre din pricina soarelui, ploii şi vântului. Le lăsam vreme de patru sau cinci zile în mare şi apoi le puneam pe jăratic şi aşa mâncam şi, de asemenea, de multe ori mâncam şi rumeguş de lemn. Şoarecii  se vindeau cu jumătate de ducat unul şi nici aşa nu se găseau prea mulţi. Dar peste toate nenorocirile, aceasta era cea mai rea: creşteau gingiile la unii deasupra dinţilor atât jos, cât şi sus, încât cu niciun chip nu mai puteau mânca. Şi astfel, se prăpădeau de acest beteşug. Muriră 19 oameni şi uriaşul, împreună cu un indian de pe pământul Verzin. Douzeci şi cinci sau treizeci de oameni se îmbolnăviră, pe unii îi dureau braţele, pe alţii picioarele sau alte părţi, astfel că puţini rămăseseră sănătoşi.

                                                                       Antonio Pigafetta, Însemnări despre Lumea Nouă

B. Pe lume nu există nicio altă împărăţie în care să fie atât de preţuite scrierea şi învăşătura ca în împărăţia chineză. De aceea, ei au scrieri străvechi, în care cu temei de adevăr se arată nu numai cum s-a întemeiat statul şi împărăţia lor, dar se înfăţişează în chip lămurit chiar întâmplările şi aşezările sociale.

    Chiar dintre oamenii simpli nu vei găsi pe vreunul care până la vârsta de 15 ani să nu fi învăţat să citească sau să nu ştie a citi. Astfel, în China nu se ia în seamă nobleţea şi nu se ţine socoteala de cine din cine s-a născut, în afară de neamurile împărăteşti; la ei cel mai nobil este acela care este cel mai învăţat; şi cel care ştie mai multă carte - chiar dacă s-a născut din oameni simpli - dobândeşte şi partea cea mai mare.

                                                                                  Nicolae Milescu Spătarul, Descrierea Chinei

C. În sate, casele sătenilor, adecă a celor mai proşti birnici, sunt de zid, întocmai ca pe la noi, prin oraşe, casele boierilor, iar orânduielile cele bune ale acestor sate nici nu se cunosc pe la noi în oraşe, căci acele sate au theatre, dohtori, gerarhi, spiţeri, şcoale, preoţi vrednici de preoţie, şi toate săvârşite prin îngrijirea stăpânirii, apoi, şi în casele lor averea mai cu prisos, dupe cum am arătat în satele săseşti, şi acest sătean dă după starea lui, adecă 50 sau 100 de florini, iar milioniştii vienezi şi din alte oraşe dau 50 sau o sută de mii, iar nu ca la noi, unde făr de deosebire, toţi caută numai din spinarea rumânului să ia, din care pricină le sunt şi spinările goale, făr de a face şi lui cât de mic ajutor de bine.

                                                                                Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele

Cerinţe:

1. Alcătuiţi un tablou al marinarului european aşa cum reiese din sursa A.
2. Prezentaţi un punct de vedere asupra importanţei educaţiei argumentând cu două informaţii din text B.
3. Realizaţi o comparaţie între lumea românească şi cea austriacă folosind informaţiile din sursa C.