bloguldeistorie

  Democraţia este în slujba marii finanţe. Din cauza sistemului costisitor şi a concurenţei dintre diferitele grupări, democraţia cere să fie alimentată cu bani mulţi. (...) Mulţimile, fiind chemate să-şi aleagă elita, acestea nu numai că nu sunt în stare să-şi descopere şi să-şi aleagă elita, dar, mai mult, aleg, în afară de mici excepţii, tot ce este mai rău în sânul unei naţiuni.        Corneliu Zelea Codreanu, despre democraţie (1936)

     Înţelegând să apere drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, P.N.Ţ. socoate necesar să accentueze îndatorirea fiecăruia de a se încadra solidar şi conştient în acțiunea statului. Munca şi proprietatea vor fi garantate, recunoscându-se statului dreptul să promoveze interesul general (...) şi să intervină pentru armonizarea intereselor particulare. (...) Dreptul de vot al femeilor va fi extins.

Vom face o politică de dreptate socială, asigurând astfel democraţiei sănătoase liniştea necesară pentru a dezvolta roadele dobândite prin sufragiul universal. Vom urma o politică de sporire a producţiei şi de înlesnire a exportului ei. (...) Vom asigura tuturor cetăţenilor României Mari, de orice rasă, limbă, confesiune ar fi ei, drepturile culturale şi religioase ce li se cuvin.                                                         Programul P.N.L. (1922)  

  Preambul „Reprezentanții poporului francez, constituiți în Adunarea Națională, considerând că ignorarea, uitarea sau disprețuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirilor populare și ale corupției guvernelor, au decis să expună, într-o declarație solemnă, drepturile naturale, inalienabile și sacre ale omului (...) În consecință, Adunarea Națională recunoaște și declară, în prezența și sub auspiciile Ființei Supreme, drepturile următoare ale omului și cetățeanului. Articolul I „Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate decât pe utilitate publică.”   Articolul II „Scopul fiecărei asociații politice este conservarea drepturilor naturale și inalienabile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, dreptul la siguranță și la rezistență la opresiune.” Articolul IV „Libertatea este de a face tot ceea ce nu face rău altora: astfel, dreptul fiecărui om nu are limite, cu excepția acelora care asigură c...

    Jean Monet s-a născut în Franţa în 1888. Între anii 1919-1923 a fost secretar adjunct al Societăţii Naţiunilor. A fost ulterior expert financiar internaţional, contribuind la stabilizarea zlotului polonez (1927)  şi a leului românesc (1928). Jean Monet a fost autorul textului Declaraţiei Schuman. Jean Monet a fost între 1952-1955 preşedintele Înaltei Autorităţi a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. În 1955 a fondat Comitetul de Acţiune pentru Statele Unite ale Europei care cuprindea partide politice şi sindicate europene. Comitetul a acţionat intens pentru unificarea Europei, militând pentru unificarea sistemului monetar european, a Consiliului European, pentru alegerea unui parlament european pe baza votului universal şi pentru atragerea Marii Britanii în cadrul Comunităţii Economice Europene.

  " Construirea Europei nu se va face dintr-o dată, şi nici în linii de ansamblu; aceasta se va face prin realizări concrete - printr-o anume solidaritate a faptelor mai întâi. Reunirea naţiunilor europene cere ca opoziţia seculară dintre Franţa şi Germania să fie eliminată (...)  În acest scop, guvernul francez propune să se acţioneze asupra unui punct limitat, dar decisiv: guvernul francez propune plasarea ansamblului producţiei franco-germane de cărbune şi oţel sub egida Înaltei Autorităţi comune, într-o organizaţie deschisă participării altor ţări europene ."  Declaraţia Schumam, Paris , 9 mai 1950 Despre Robert Schuman   Robert Schuman s-a născut în 1886, fiind specialist în drept. În timpul celui De-al Doilea Război Mondial a fost arestat de Gestapo. În 1947 a fost numit ministru de finanţe, iar între 1947-1948 a fost prim-ministrul al Franţei, iar între 1948-1952 ministru de externe al Franţei. 

    " Trebuie să întemeiem un fel de State Unite ale Europei. (...). Nu există niciun motiv ca organizarea regională a Europei să se opună în vreun fel Organizației Naţiunilor Unite. Dimpotrivă, cred că această sinteză mai mare a naţiunilor nu poate supravieţui decât dacă se bazează pe ample grupări naturale. (...) Acum doresc să vă spun un lucru care vă va surprinde: primul pas către reconstituirea familiei europene trebuie să fie o asociaţie între Franţa şi Germania. (...) Structura Statelor Unite ale Europei va fi astfel concepută încât va face mai puţin importantă forţa materială a unui stat. Statele mici vor avea aceiaşi valoare ca şi cele mari, fiind judecate în funcţie de contribuția lor la cauza comună. "