Treceți la conținutul principal

Postări

Menumorut

            […] XX. Trimişii lui Arpad , Usubuu şi Veluc, […] venind în fortăreaţa Bihor, au salutat pe ducele Menumorut […]. La urmă însă au pretins teritoriul numit mai sus . Ducele Menumorut i-a primit însă cu mare bunăvoinţă, şi dându-le diverse daruri, a treia zi le-a cerut să se întoarcă la ei acasă. Totuşi le-a dat răspuns, zicându-le: „ Spuneţi-i lui Arpad, ducele Ungariei, stăpânul vostru, datori îi suntem ca un prieten unui prieten, în toate care-i sânt necesare, fiindcă este om străin, şi de multe duce lipsă. Teritoriul însă pe care l-a cerut bunăvoinţei noastre nu i-l vom ceda niciodată, cât vom trăi. Ne-a părut rău că ducele Salanus i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, după cum se spune, fie de frică, ceea ce se neagă. Noi însă nici din dragoste, nici de frică, nu-i cedăm din pământ, chiar şi cât cuprinde un pumn, deşi a zis că este dreptul lui. Şi vorbele lui nu ne tulbură inima, deşi ne-a arătat...

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...

Suplex Libellus Valachorum

Naţiunea română este cu mult cea mai veche dintre toate naţiunile Transilvaniei din vremea noastră, întrucât este un lucru sigur şi dovedit, pe temeiul mărturiilor istorice, a unei tradiţii niciodată întrerupte, a asemănării limbii, datinilor şi obiceiurile, că ea îşi trage originea de la coloniile romane aduse la începutul secolului al doilea de către împăratul Traian, in nenumărate rânduri, în Dacia, cu un număr foarte mare de soldaţi veterani, care să apere provincia.[…].             Drept aceea, Naţiunea română, rugătoare şi umilă, vine la tronul Majestăţii Voastre, şi, cu veneraţie şi supunere cuvenită, se roagă şi cere următoarele:                1) Ca numirile odioase şi pline de ocară: toleraţi , admişi, nesocotiţi între Stări şi altele de acest fel, care […] au fost întipărite fără drept şi fără lege [ pe fruntea] naţiunii române, acum să fie cu totul în...

Nicolae Titulescu – Despre principiile politicii externe a României (1936)

(…) Nu dau dreptul nimănui din afară să se amestece în treburile noastre lăuntrice, cer dimpotrivă ca directivele politicei noastre interne să fie pur româneşti.             Cu această concepţie şi în acest spirit am condus politica externă a ţării şi afirm că i-am asigurat o independenţă, cu privire la înrâuririle din afară, care na fost niciodată depăşită în trecut.             Dar tocmai pentru că vreau ca românul să fie stăpân la el acasă, doresc să găsească el singur, în plina lui suveranitate, normele cele mai bune pentru păstrarea unităţii noastre naţionale.             Am considerat, ca o poruncă internă românească, că unul din cele mai bune mijloace de a păstra unitatea noastră naţională este pacea.             Vreau pacea, dar nu sunt pacifist. ...

Actul de unire cu Roma semnat de clericii ortodocşi reuniţi la sinodul de la Alba-Iulia (1697)

Noi mai jos scrişii Vlădica, Protopopii şi Popii bisericilor româneşti, dăm în ştire tuturor cărora se cuvine, mai vârtos Ţării Ardealului. Judecând schimbarea acestei lumi înşelătoare şi nestarea şi nepierea sufletelor, cărora în măsură mai mare trebuie a fi decât toate, din bună voia noastră ne unim cu biserica Romei cea catolicească şi ne mărturisim a fi mădularele aceste Biserici catoliceşti a Romei, prin această carte de mărturisire a noastră şi cu acele privileghiomuri  voim să trăim, cum trăiesc mădularele şi popii acestei Biserici sfinte, precum Înălţia Sa Împăratul şi coronatul Craiul nostru în milostenia decretumului Înălţiei Sale ne face părtaşi. Care milă a Înălţiei Sale nevrând a o lepăda, cum se cade credincioşilor Înălţiei Sale, această carte de mărturie şi Înălţimei Sale şi Ţării Ardealului o dăm înainte, precum care mai mare tărie dăm şi scrisorile mâinilor noastre.             Însă întru acesta chip ne uni...

Resultatul Adunarei Naţionali Rom (ane) din Logosiu (Lugoj)

Adunarea poporului românesc se ţinu, precum se vede mai jos, în ziua si la orele    acolo însemnate, si a decretat: 1.            Înarmarea poporului după potinţă în restinip    de 6 zile ca defensive iar după ce se va arma de cătră stat, atunci să păşească ofensive. 2.      Armele ocupate de oficialii statului să se întoarcă poporului. 3.      S-a denumii, via petitionis - pre calea cererei - de suprem căpitan al Banatului, Euftimiu Murgu, 4.      Depunerea cpiscopilor banatici actuali ce earăsi     via petitionis se va subşterne mini stenului; pîn-atunci însă mandatele lor nu se vor (re)cunoasîe. 5.      Naţionalitate sensu lato (adecă si în respectul romanilor). 6.            Limba română- în toate dicasteriale banatice, atît si în miliţie: si toată comand...

Punturile naţiunii române transilvane votate în Adunanţa Naţională de Ia Blaj în 15-17 mai (calendar nou), 1848.

I. Naţiunea română, răzimată pe principiul libertăţii, egalităţii si fraternităţii, pretinde independinta sa naţională în respectul politic ca să figureze în numele, sau ca naţiune româna, să-si aibă reprezentanţii săi la dieta tării în proporţiune cu numărul său, să-şi aibă dregătorii săi în toate ramurile administrative, judecătoreşti şi militare în aceeaşi proporţiune, să se servească cu limba sa în toate trebile ce se ating de dânsa, atât în legislăţiune, cât şi în administraţiune. Ea pretinde pe tot anul o adunare naţională generală. La acestea s-au adaos că de aici înainte în lucrările legale ale celorlalte naţiuni transilvane si în limbile lor românii să se numească ROMÂNI, iar nu olăh, walach si bloch. 2.         Naţiunea română pretinde ca biserica română, fără distincţiune de confesiune, să fie şi să rămână liberă, independentă de la oricare altă biserică, egală în drepturi  si foloase cu celelalte biserici ale Transilvaniei. Ea...