Nicolae Titulescu – Despre principiile politicii externe a României (1936)

(…) Nu dau dreptul nimănui din afară să se amestece în treburile noastre lăuntrice, cer dimpotrivă ca directivele politicei noastre interne să fie pur româneşti.

            Cu această concepţie şi în acest spirit am condus politica externă a ţării şi afirm că i-am asigurat o independenţă, cu privire la înrâuririle din afară, care na fost niciodată depăşită în trecut.

            Dar tocmai pentru că vreau ca românul să fie stăpân la el acasă, doresc să găsească el singur, în plina lui suveranitate, normele cele mai bune pentru păstrarea unităţii noastre naţionale.

            Am considerat, ca o poruncă internă românească, că unul din cele mai bune mijloace de a păstra unitatea noastră naţională este pacea.

            Vreau pacea, dar nu sunt pacifist.

             Vreau tractate de asistenţă care să ne asigure hotarele, dar ştiu că nimic nu ni le poate chezăşui mai bine ca forţa noastră militară.

            (…) Voiesc pacea şi o voiesc prin mijlocirea Societăţii Naţiunilor.

            DAR NICIODATĂ N-AM STABILIT SECURITATEA ROMÂNIEI NUMAI PE BAZA PACTULUI SOCIETĂŢII NAŢIUNILOR.  Alături de el am creat tractatele de alianţă speciale, ca de pildă Mica Înţelegere şi Înţelegerea Balcanică, care funcţionează în cadrul Societăţii Naţiunilor, sunt totuşi complimentele lui necesare.

            (…) Vrem pacea. Pentru aceasta ne trebuiesc alianţe şi amiciţii cu toate popoarele fără deosebire.

            Declar că oricine garantează hotarele României şi acelea ale aliaţilor noştri este aliatul nostru de drept.

            Eu nu fac o alegere între gloanţele care s-ar putea îndrepta spre ţara noastră. Eu vreau ca România să trăiască. Şi va trăi, căci acţiunea ei nu consistă în a substitui o ostilitate unei alte ostilităţi, ci în a suprapune o prietenie peste altă prietenie.

            Politica noastră faţă de U.R.S.S. derivă din necesitatea de a trăi în bună armonie cu un vecin de 170 milioane oameni.

            Nu sunt comunist; n-am împărtăşit niciodată această doctrină. Consider însă că o apropiere pe tărâmul politicii externe cu U.R.S.S.,  care este aliata aliaţilor noştri Franţa, Cehoslovacia şi Turcia, este cel mai  bun mijloc de a permite tractatelor noastre existente de alianţe să-şi dea plina lor eficacitate.

            Dacă toată lumea vrea pacea, atunci soluţia este simplă: să facem frontul mic al păcii.

            Dar dacă aceasta nu se poate, şi războiul ar izbucni, apoi trebuie să se ştie că România nu se poate abate în tabăra acelora în care se găsesc statele care vor sporirea teritoriilor pe spinarea ţării noastre.

                                                            Nicolae Titulescu, „Discursuri”