Treceți la conținutul principal

Punturile naţiunii române transilvane votate în Adunanţa Naţională de Ia Blaj în 15-17 mai (calendar nou), 1848.


I. Naţiunea română, răzimată pe principiul libertăţii, egalităţii si fraternităţii, pretinde independinta sa naţională în respectul politic ca să figureze în numele, sau ca naţiune româna, să-si aibă reprezentanţii săi la dieta tării în proporţiune cu numărul său, să-şi aibă dregătorii săi în toate ramurile administrative, judecătoreşti şi militare în aceeaşi proporţiune, să se servească cu limba sa în toate trebile ce se ating de dânsa, atât în legislăţiune, cât şi în administraţiune. Ea pretinde pe tot anul o adunare naţională generală. La acestea s-au adaos că de aici înainte în lucrările legale ale celorlalte naţiuni transilvane si în limbile lor românii să se numească ROMÂNI, iar nu olăh, walach si bloch.
2.         Naţiunea română pretinde ca biserica română, fără distincţiune de confesiune, să fie şi să rămână liberă, independentă de la oricare altă biserică, egală în drepturi  si foloase cu celelalte biserici ale Transilvaniei. Ea cere restabilirea mitropoliei române si a sinodului general anual după vechiul drept, în care sinod să fie deputaţi bisericeşti si mirenesti. în acelaşi sinod sa se aleagă si episcopii români, liber, prin majoritatea voturilor fără candidatie.
(La aducerea-aminte despre vechiul drept al românilor de a avea mitropolie si sinod generai anual s-a proclamat de popor mitropolia română transilvană în aplaus unanim. Dacă episcopii celorlalte naţiuni si confesiuni vor avea pe veniitoriu scaun în dietă ca reprezentanţi ai bisericii lor si dacă capitalurile lor vor fi reprezentate, naţiunea româna cere aceleaşi drepturi pentru episcopii si capitalurile lor).
3.         Naţiunea română, ajungând la conştiinţa drepturilor individuale, cere fără întârziere desfiinţarea iobăgiei iară nici o despăgubire din partea ţăranilor iobagi atât în comitate, cât şi în districte, scaune si graniţa militară. Ea cere totodată si desfiinţarea dijmelor ca a unui mijloc de contribuire împedecătoriu economiei.
4.         Naţiunea   română  pofteşte   libertatea   industrială   si   comercială   cu ridicarea ţehurilor şi a privilegiurilor şi a tuturor pedecelor şi stavilelor cu ţările convecine de care se ţine desfiinţarea vămilor de graniţă.
5.         Naţiunea româna pofteşte ca dajdea ce s-a pus de la un timp încoace asupra vitelor - care din pricina strâmtorii hotarelor gremiale se ţin si se pasc în ţările vecine cu mari cheltuieli si nespusa greutate si însuşi cu pericolul vieţii -, ca o vederată pedecă a industriei şi a comerciului activ, să se şteargă cu totul, si tractatele care s-au încheiat între înalta Casa austriacă, Poarta otomană şi Principatele   Române   pentru   economia   vitelor   să   se   păzească   cu   toată scumpătatea.
6.         Naţiunea română cere desfiinţarea dijmei, adică a zeciuielei (Zehendt) metalelor create în patria aceasta, care zeciuală e o adevărată pedecă pentru lucrarea minelor. La toţi proprietarii de fodine să li se dea acelaşi drept în privinţa masurei hotarului fodinei.
7.         Naţiunea româna cere libertatea de a vorbi, de ascie, si a tipări fără nici o censură, prin urmare pretinde libertatea tiparului pentru orice publicare de cărţi, de jurnale si de altele, fără sarcina cea grea a cauţiunii, care să nu se ceară nici de Ia jurnalişti, nici de la tipografi.
8.         Naţiunea română cere asigurarea libertăţii personale; nimenea să nu se poată prinde supt vreun pretext politic.  Cu acestea dinpreună cere libertatea adunărilor ca oamenii sa nu cadă la nici un presupus dacă se adună numai ca sa vorbească ţi să se înţeleagă în pace.
9.         Naţiunea româna cere tribunale de juraţi (Jurye) cu publicitate, în care procesele să se facă verbale,
10.       Naţiunea română cere înarmarea poporului sau gardă naţională spre apărarea tarei în lăuntru şi din afară. Miliţia română să-şi aibă ofiţerii săi români.
11.       Naţiunea română cere denumirea unei comisiuni   mixte compusă din români şi alte naţiuni transilvane pentru cercetarea causelor de mezuine ale moşiilor şi pădurilor, de ocuparea pământului comun şi a sesiunilor colonicale si altele câte se ţin de categoria aceasta.
 12, Naţiunea română cere dotarea cierului român întreg din casa statului, întocma cu cierurile celorlalte naţiuni.
13.       Naţiunea română cere înfiinţarea şcoalelor române pe la toate satele si oraşele, a gimnasiilor române, a institutelor militare şi tehnice si a seminarelor preoţeşti, precum si a unei universităţi române dotate din casa statului în proporţiunea  poporului contribuent, în dreptul deplin de a-si alege directorii si profesorii si de a-si sistemisa învăţaturcle după un plan scolastic si cu libertate de a învăţa (docere).
14.       Naţiunea română pretinde purtarea comuna a sarcinilor publice după starea si averea fiecăruia si ştergerea privilegiilor.
15. Naţiunea română pofteşte ca să se facă o Consituţiune noă pentru Transilvania prin o adunare constituentă din naţiunile tarei, care Consitutiune să se întemeieze pe principiile dreptăţii, libertăţii, egalităţii si fraternităţii, să se lucreze codici noă de legi civile, criminale, comerciale s.c.l tot după acelea principii.
16. Naţiune română cere ca conlocuitoarele naţiuni nicidecum să nu ia la dcsbatere causa uniunii Transilvaniei cu Ungaria, până când naţiunea română nu va fi naţiune constituită si organisată cu deliberativ si decisiv, reprezentată în Camera legislativă; iar din contră, dacă dicta Transilvaniei ar voi totuşi a se slobozi la pertractarea aceleiaşi uniuni de noi fără noi, atunci naţiunea română protestează cu solenitate."

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...