Treceți la conținutul principal

Evreii din România între 1866 și 1918

 Competențe vizate:

Exprimarea opiniilor referitoare la impactul evenimentelor/proceselor/fenomenelor istorice asupra societății, prin prisma multiperspectivității și a diversității culturale

Interpretați textul de mai jos

A. „Chestiunea evreiască” ia naștere în timpul dezbaterilor furtunoase din Adunarea Constituantă din vara anului 1866, când se adoptă articolul 7, ce prevede că numai străinii de rituri creștine pot dobândi împământenirea. Articolul va deveni o ipotecă politică și socială grea pentru clasa politică timp de decenii. Evreul întruchipează străinul prin excelență, care prin prezența sa perturbă omogenitatea națională pe care foștii pașoptiști vor cu orice preț să o atingă. Acuzația aruncată evreilor, că reprezintă o primejdie pentru naționalitatea românilor din cauza numărului lor mare și din cauza neasimilării (pentru că sunt prea diferiți), este repetată în mod constant. Naționalismul și xenofobia nu sunt, așadar, deloc străine stării de spirit din acești ani. Ele acompaniază marile reforme instituționale de construcție a statului și a națiunii. Liberalii radicali și fracționiștii sunt adepții acestui protecționism etnic și dispuși să limiteze drepturile străinilor și amestecul lor în afacerile interne printr-o legislație favorabilă românilor și intolerantă față de străini. Antisemitismul lor este și semnul unei dorințe de revanșa față de străinii puternici din trecut și din prezent care fac presiuni asupra guvernelor. El exprimă și xenofobia isterică a „roșiilor” în dorința lor de a obține recunoașterea statului român de către marile puteri.

Silvia Marton, Republica de la Ploiești

B. Începând cu luna martie 1867, guvernul emite numeroase circulare prin care li se cere prefecților să ia măsuri împotriva „vagabonzilor” străini sau autohtoni și pentru împiedicarea acestora și a persoanelor fără acte, domiciliu sau ocupație să se așeze în Moldova, să arendeze hanuri și cârciumi și să se stabilească la sate. Sunt vizați în mod implicit evreii, chiar dacă termenul „israeliți” este absent în aceste documente. Răspunsurile perfecțiilor la circulare sunt foarte prompte și pline de zel. se plâng că nu dispun de mijloace materiale și umane suficiente pentru a pune în aplicare ordinele ministrului. În 1869, o serie de alte circulare limitează activitățile economice ale evreilor în sate. Aceste măsuri și restricții sunt urmate de mai multe valuri de expulzări și violențe împotriva evreilor.

Silvia Marton, Republica de la Ploiești

1. Numiți o instituție regăsită în sursa A.

2. Precizați două informații aflate în relație de cauzalitate istorică, precizând rolul fiecăreia (cauză, efect).

3. Exprimați un punct de vedere referitor la antisemitismul românesc, susținut de două informații din sursa A.

4. Exprimați o opinie față de acțiunile administrației față de evrei, aducând două argumente din sursa B.

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe