Evreii din Odessa

Competențe urmărite:

2.4. Analiza critică a consecințelor stereotipurilor, prejudecăților, rasismului, antisemitismului și a altor forme de discriminare  

        Trupele sovietice au stabilit un cap de pod solid la Feodosia pe 27 decembrie, accelerând planurile regimului Antonescu de a-i deporta pe evreii rămași în Odesa în lagărele de la Bug. Cu zece zile mai devreme, guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu, îi spusese lui Antonescu că voia să păstreze 10.000 de evrei ca muncitori, deși nu avea mijloacele de a-i hrăni, dar nu știa ce să facă cu ceilalți. Antonescu i-a ordonat să scape de evrei în orice mod cu putință, sugerându-i chiar să-i închidă în catacombele de sub Odesa sau să-i arunce în mare. „Dar scoate-i din Odesa. Nu vreau să știu. Pot să moară o sută, o mie, să moară toți, dar nu vreau să moară niciun singur funcționar român.” Alexianu a decis să-i deporteze în masă, iar nu să-i execute în masă, dar a fost nevoie de săptămâni întregi pentru a organiza operațiunea. Pe 28 decembrie, Antonescu a reiterat nevoia ca „toți jidanii” din Odesa să fie deportați, deoarece „ne-am putea aștepta la o surpriză dezagreabilă” cu ocazia debarcării sovietice și „să-i țină acolo (pe evrei) este o crimă. Nu vreau să-mi pătez activitatea mea cu această lipsă de prevedere”. Regimul Antonescu credea că cei 40.000 de evrei din Odesa (în majoritate femei, copii și bătrâni) reprezentau o amenințare majoră pentru cei 112.000 de soldați care ocupau Transnistria. 

Grant T. Harward, Războiul Sfânt al României 

1. Exprimați o opinie față de activitatea guvernatorului Transnistriei
2. Identificați două politici ale statului român față de evreii din Transnistria,
3. Exprimați un punct de vedere față de deportarea evreilor din Odessa susținut cu două argumente din sursa citată.