bloguldeistorie

      „O inspecție în lagărul de la Domanovca a găsit cadavre neîngropate care erau mâncate de câini, în vreme ce evreii bolnavi sau muribunzi priveau acest spectacol. Polițiștii ucraineni, care au fost găsiți împușcând evrei în grupuri de câteva zeci, au declarat că acționau la ordin, dar nu au putut aduce nicio dovadă în acest sens. Foametea, bolile și expunerea au ucis zeci de mii de evrei în ghetouri; doar în ghetourile din Obodovca și Berșad, 5.000 de evrei au murit din cauza bolilor. Medicii militari au vizitat ghetourile, curioși să observe efectele bolilor epidemice. Jandarmii români, polițiștii ucraineni și trupele SS au împușcat aproape 100.000 de evrei. Apatia militarilor și civililor români a permis ca alte zeci de mii de evrei să moară din lipsă de hrană, de adăpost și de medicamente. Prima iarnă a Războiului sfânt al României  a fost cea mai letală pentru evreii din Transnistria. Grant T. Harward, Războiul Sfânt al României

Competențe urmărite: 2.4. Analiza critică a consecințelor stereotipurilor, prejudecăților, rasismului, antisemitismului și a altor forme de discriminare             Trupele sovietice au stabilit un cap de pod solid la Feodosia pe 27 decembrie, accelerând planurile regimului Antonescu de a-i deporta pe evreii rămași în Odesa în lagărele de la Bug. Cu zece zile mai devreme, guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu, îi spusese lui Antonescu că voia să păstreze 10.000 de evrei ca muncitori, deși nu avea mijloacele de a-i hrăni, dar nu știa ce să facă cu ceilalți. Antonescu i-a ordonat să scape de evrei în orice mod cu putință, sugerându-i chiar să-i închidă în catacombele de sub Odesa sau să-i arunce în mare. „Dar scoate-i din Odesa. Nu vreau să știu. Pot să moară o sută, o mie, să moară toți, dar nu vreau să moară niciun singur funcționar român.” Alexianu a decis să-i deporteze în masă, iar nu să-i execute în masă, dar a fost nevoie de săptămâni într...

 Competențe urmărite: 2.3. Demonstrarea unui comportament care valorizează interculturalitatea ca trăsătură a comunității locale             „Cel mai odios mit era cel al omorului ritual, acuzația că evreii foloseau sânge de copil creștin în scopuri rituale, cum ar fi pregătirea azimei (matzah) de Pesah. După înregistrarea primului caz, în Anglia, în 1144, acuzația s-a răspândit rapid în Europa catolică, dar a rămas, vreme de secole, rar întâlnită în Europa de Est ortodoxă. Primul incident din Valahia și Moldova legat de omorul ritual s-a înregistrat la Târgu Neamț în 1710 și a avut ca rezultat linșarea a cinci evrei și arestarea altor douăzeci și doi. Acuzații similare s-au înmulțit pe măsură ce a crescut imigrația evreilor în regiune. doar la piatra Neamț, cinci evrei au fost anchetați pentru omor ritualic între 1803 și 1847. Regulamentele Organice au deschis Principatele pentru comerț și i-au atras pe negustorii evrei, cei mai mulți stabilindu-...

 Competențe vizate: Exprimarea opiniilor referitoare la impactul evenimentelor/proceselor/fenomenelor istorice asupra societății, prin prisma multiperspectivității și a diversității culturale Interpretați textul de mai jos A. „Chestiunea evreiască” ia naștere în timpul dezbaterilor furtunoase din Adunarea Constituantă din vara anului 1866, când se adoptă articolul 7, ce prevede că numai străinii de rituri creștine pot dobândi împământenirea. Articolul va deveni o ipotecă politică și socială grea pentru clasa politică timp de decenii. Evreul întruchipează străinul prin excelență, care prin prezența sa perturbă omogenitatea națională pe care foștii pașoptiști vor cu orice preț să o atingă. Acuzația aruncată evreilor, că reprezintă o primejdie pentru naționalitatea românilor din cauza numărului lor mare și din cauza neasimilării (pentru că sunt prea diferiți), este repetată în mod constant. Naționalismul și xenofobia nu sunt, așadar, deloc străine stării de spirit din acești ani. Ele...

          „Se știe că năzuința către o viață frumoasă este semnalmentul cel mai caracteristic al Renașterii. Aici vedem cea mai deplină armonie între satisfacerea setei de frumos în opera de artă și în viața însăși, aici arta servește viața și viața servește arta ca niciodată înainte. Dar hotarul dintre Evul Mediu și Renaștere este trasat și în această privință cu prea mare precizie. Dorința pătimașă de a îmbrăca viața în frumos, rafinamentul artei de a trăi, expresia variată a unui ideal de viață, toate acestea sunt cu mult mai vechi decât quattrocentuo -ul italian. Motivele înfrumusețării vieții înseși, pe care le adoptă florentinii, nu sunt altceva decât vechile forme medievale: Lorenzo de Medici proslăvește încă, la fel de bine ca și Carol Temerarul, vechiul ideal cavaleresc ca fiind forma nobilă a vieții; își vede chiar în ducele burgund, în anumite privințe, modelul, în ciuda fastului lui barbar. Italia a descoperit noi orizonturi de frumusețe a vieți...