bloguldeistorie

          „Se știe că năzuința către o viață frumoasă este semnalmentul cel mai caracteristic al Renașterii. Aici vedem cea mai deplină armonie între satisfacerea setei de frumos în opera de artă și în viața însăși, aici arta servește viața și viața servește arta ca niciodată înainte. Dar hotarul dintre Evul Mediu și Renaștere este trasat și în această privință cu prea mare precizie. Dorința pătimașă de a îmbrăca viața în frumos, rafinamentul artei de a trăi, expresia variată a unui ideal de viață, toate acestea sunt cu mult mai vechi decât quattrocentuo -ul italian. Motivele înfrumusețării vieții înseși, pe care le adoptă florentinii, nu sunt altceva decât vechile forme medievale: Lorenzo de Medici proslăvește încă, la fel de bine ca și Carol Temerarul, vechiul ideal cavaleresc ca fiind forma nobilă a vieții; își vede chiar în ducele burgund, în anumite privințe, modelul, în ciuda fastului lui barbar. Italia a descoperit noi orizonturi de frumusețe a vieți...