Europa şi Lumea în secolul XX

Competenţe vizate:

1.1. Formularea, în scris şi oral, a unor opinii referitoare la o temă de istorie

A. Reţeaua de căi ferate nu a fost proiectată pentru a îmbunătăţi comunicaţiile în interiorul ţării şi nu în termeni economici de profitabilitate. A fost realizată pentru a face legătura între principalele centre de producţie agricolă pentru export şi marile porturi, şi din motive strategice. Aceasta a însemnat acordarea unei atenţii speciale câmpiilor nordice şi frontierei de nord-est şi neglijarea sudului şi interiorului Indiei în general. De-a lungul secolului al XIX-lea, expansiunea căii ferate nu a fost însoţită de o creştere similară în cantitatea de transport de mărfuri. Astfel, criticii indieni au arătat că investiţia britanică în irigaţii ar fi fost mult mai productivă decât acest tip de expansiune a căilor ferate.

                                                                                                 Hermann Kulke, O istorie a Indiei

B. Cu 11 milioane de km. pătraţi şi cu 48 milioane de locuitori, Imperiul francez se situează pe locul doi. Stăpână a numeroase insule şi stabilimente comerciale împrăştiate între India, America şi Oceania, Franţa deţine două blocuri teritoriale compacte: unul în Africa, format din ţările Magrebului şi din vastele teritorii ale Africii de vest (A.O.F.) şi ale Africii franceze de est (A.E.F.), celălalt în Extremul Orient, constituit în 1887 din Uniunea indo-chineză. Pentru a administra aceste vaste teritorii aflate sub autoritatea sa, Franţa practică fie regimul protectoratului (Tunisia, Maroc), cu un rezident general care supraveghează suveranii şi guvernele locale, fie regimul administraţiei directe, aplicat în colonii cu ajutorul reprezentanţilor indigeni, a căror putere rămâne de altfel limitată.

                                                                         Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, Vol. IV 

C. Trebuie însă avut în vedere că, dacă poporul francez nu are niciun avantaj în a poseda pământuri în Africa şi Asia, cârmuitorii săi găsesc, deopotrivă, avantaje numeroase să-i facă rost de aşa ceva. Îşi împacă în acest fel marina şi armata, care, în expediţii coloniale, primesc grade, pensii şi cruci de onoare, în afara gloriei obţinute de pe urma supunerii duşmanului. Îşi împacă preoţimea, deschizând căi noi Ministerului Propagandei şi atribuind teritorii misiunilor catolice. Îi bucură pe armatori, constructori, furnizori militari, pe care-i copleşeşte cu comenzi. Îşi fac în ţara respectivă o vastă clientelă, concesionând păduri imense şi plantaţii nenumărate. Şi, lucrul cel mai preţios pentru ei, îi căştigă de partea lor pe toţi afaceriştii şi toţi misiţii clandestini din parlament. În sfârşit, măgulesc mulţimea mândră să posede un imperiu galben şi negru, care face să pălească de invidie Germania şi Anglia.

                                                                         Anatole France împotriva "Nebuniei coloniale" (1905)

Cerinţe:

1. Aduceţi argumente pro şi contra asupra importanţei şi rolului construcţiei căii ferate în colonii pornind de la sursa A.
2. Caracterizaţi, folosind sursa B, modelul de orgabizare al imperiului colonial francez.
3. Organizaţi o dezbatere referitoare la modul cum a fost văzută colonizarea în Europa pornind de la informaţiile din sursa C.