Treceți la conținutul principal

România postbelică

Competenţe de atins:
2.2. Proiectarea unui demers de cooperare pentru identificarea şi realizarea unor scopuri comune

A. La 12 noiembrie 1947, Iuliu Maniu şi Ion Mihalache sunt condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, ceilalţi fruntaşi la pedepse grele; toţi fără o altă vină decât aceea de a-şi fi iubit ţara. Maniu avea 75 de ani când a fost condamnat "pe viaţă". Această abjectă şi absurdă pedeapsă pentru un om de 76 de ani mi-aduce aminte de reacţia celebrului avocat Istrate Micescu, când acelaşi tribunal de la lachei l-a condamnat (pentru "complot împotriva statului") la 20 de ani de muncă silnică. "Vă mulţumesc" le-a aruncat în faţă maestrul, că mi-aţi urat o viaţă atât de lungă. Dar vă pot asigura că eu nu voi face decât doi, trei ani, atâta cât va dura republica voastră populară, restul îl veţi face voi! Acestea mi le-a povestit maestrul Istrate Micescu personal la închisoarea Văcăreşti, în iunie 1948, când ne-am întâlnit la "infirmerie".
                                                                                Nicole Baciu, Agonia României, 1944-1948

B. De la 8 mai 1953, orzul a fost principalul aliment din închisoare, şi au fost perioade, ca între 20 decembrie 1050 şi 5 ianuarie 1951, când ni s-a dat tot timpul la prânz şi la cină. Cina consta într-o ciorbă de orz, în realitate un soi de apă lături. [...] la o jumătate de oră după ce termini prânzul, îţi este din nou foame; această senzaţie devine din ce în ce mai intensă şi ajunge la apogeu pe la cinci şi jumătate seara, când, de obicei, sună clopotul pentru cină. După ciorba apoasă de seara, nici măcar nu mai ai răgazul de o jumătate de oră de la prânz; eşti flămând chiar din momentul când termini de mâncat.
Dennis Deletant, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul poliţienesc, 1948.1965

C. Cultul personalităţii de care s-a bucurat Nicolae Ceauşescu la cea de-a 69 aniversare a sa a atins proporţii atât de mari încât un linguşitor experimentat ca Eugen Barbu, scriitor şi fost membru  al C.C. al P.C.R., a spus că ar semăna moralitatea acestui "filosof (şi) om de stat (care fusese de asemenea şi un atlet)" cu cea a unui sfânt, dacă "nu s-ar teme de (violarea) canoanelor marxiste". Şi totuşi, la numai câţiva ani după ce a ajuns la conducerea P.C.R., Ceauşescu însuşi a declarat: "Noi nu avem nevoie de idoli. Marxism-leninismul respinge şi a respins astfel de concepţii ca străine ideologiei clasei muncitoare". El a luat în 1968 această poziţie decisivă împotriva cultului personalităţii pentru aşi consolida statutul în P.C.R.
                                                                        Anneli Ute Gabanyi, Cultul lui Ceauşescu

Cerinţe:
  1. Analizaţi contextul prezentat de sursa A şi expuneţi un punct de vedere argumentat referitor la impunerea comunismului în România.
  2. Descrieţi modul de viaţă al deţinuţilor politici regăsit în sursa B şi interpretaţi scopul urmărit de autorităţile comuniste.
  3. Dezbateţi originile cultului personalităţii şi a modului de construire a acestuia.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...