Ideologii şi practici totalitare

Competenţe de atins:
4.2. Integrarea cunoştinţelor obţinute în medii non-formale de învăţare în analiza fenomenelor istorice studiate

A. Iar dictatura proletariatului, adică organizarea avangărzii celor asupriți în clasă dominantă pentru reprimarea asupritorilor, nu poate da naștere numai unei simple lărgiri a democrației. Alături de o uriaşă lărgire a democratismului, care devine pentru prima oară un democratism pentru cei săraci, un democratism pentru popor, şi nu un democratism pentru cei bogaţi, dictatura proletariatului aduce, totodată, o serie de îngrădiri ale libertății pentru asupritori, exploratori, capitaliști. Pe aceştia trebuie să-i reprimăm pentru a elibera omenirea de robia salariată, împotrivirea lor trebuie s-o sfărâmăm prin forță, şi este limpede că, acolo unde există reprimare, unde există violenţă, nu există libertate, nu există democraţie...

   Democraţie pentru imensa majoritate a poporului şi reprimarea prin forţă, adică excluderea de la democraţie, a exploatatorilor poporului, -iată în ce constă schimbarea pe care o suferă democraţia în perioada de trecere de la capitalism la comunism.

                                                                                                   Lenin, Statul şi revoluţia

B. România a fost şi este încă bolnavă de naționalism. Naţionalismul a otrăvit toată cultura şi tot sufletul românesc. E cel mai teribil cancer moral şi nu poate fi extirpat decât prin intervenţia chirurgului. ca orice cancer însă, el poate să reapară când nu te aştepţi, în cine ştie ce altă parte a organismului moral. Şi sub cine ştie ce formă.

  Din pricina naționalismului - care e, de fapt, un fel de refulare şi de impotentă intelectuală - cultura românească nu a putut pătrunde în lumea valorilor universale şi a rămas o bolnavă cultură locală. Problema "specificului etnic", pentru care s-a vărsat atâta cerneală timp de atâtea zeci de ani, a fost, în România, o nenorocire tot aşa de mare ca un cutremur permanent, ca alianţa militară cu Germania: a paralizat orice avânt, a împiedicat orice deschidere, orice ieşire, orice detaşare, orice libertate, orice viaţă a spiritului.

  Tineretul românesc, învăţat de profesori hidoşi, înguşti sau răi, de adevăraţi satrapi, a fost ros până la măduvă de boala necruţătoare a naţionalismului românesc, care ajunsese, pe plan cultural, să fie o organizare a refuzului şi a dispreţului faţă de cele mai nobile înnoiri - era, în realitate, un reflex burghez de apărare împotriva tuturor ideilor sociale înaintate, generoase ce veneau ori puteau veni din străinătate.

            Eugen Ionescu despre consecinţele nefaste ale naţionalismului românesc interbelic

Cerinţe:

1. Dezbateţi folosind informaţiile din sursa A ideea de democraţie în concepţia comunistă.
2. Analizaţi impactul naţionalismului asupra societăţii interbelice româneşti folosind informaţiile din sursa B.