Istoria în zilele de astăzi reprezintă una din ştiinţele cele mai vechi şi longevive din existenţa omenirii. Născută odată cu apariţia scrisului, disciplina istoriei a fost una dintre cele mai frumoase ştiinţe ce a însoţit spiritul uman de-a lungul existenţei sale. Apariţia primelor forme rudimentare, cu sens de alfabet, a permis umanităţii să înregistreze cele mai importante, semnificative evenimente cu scopul marcării bornelor în evoluţia civilizaţiei. Acesta se pare că a fost scopul primelor consemnări ale umanităţii.
Însă, o dată cu trecerea timpului, istoria a devenit o adevărată ştiinţă, fiind perfecţionată de vechii greci, creatorii civilizaţiei moderne de astăzi. Dacă iniţial a fost văzută ca o metodă de a înregistra faptele unor eroi mitici, a unor isprăvi ieşite din comun ce au marcat istoria antichităţii, tot grecii, şi e meritul lui Tucidide, au transformat istoria în arta analizei evenimentelor şi fenemenelor ce imprimă diferite cursuri de evoluţie societăţii umane.
Aşa că, istoria a căpătat o altă semnificaţie, scopurile sale fiind de acum de a analiza şi de a interpreta diferitele evenimente ce au marcat evoluţia umanităţii, a spiritului uman. Nu trebuie uitat un fapt foarte important: istoria este făcută de către oameni şi cu oameni. Capacitatea celui de a scrie istoria de a găsi resorturile diferitelor evenimente dă de fapt nota de ştiinţă calitativă şi nu cantitativă.
Multă lume îşi pune astăzi întrebări asupra utilităţii istoriei într-o lume tot mai impersonală şi dominată de noile descoperiri tehnice. Problema este justificată. Ce folos are o ştiinţă pentru societate care nu produce nimic, nu provoacă nicio descoperire tehnologică ieşită din comun? Criticii uită însă unul dintre cele mai puternice atuuri ale istoriei ca ştiinţă constă în puterea exemplului. Istoria poate aduce în orice moment modele de urmat într-o societate care se pare că a uitat că există şi elite. Istoria este singura ştiinţă care poate crea o comparaţie, poate da valoare prezentului sau viitorului adevărat. Istoria este ştiinţa care educă societatea în spiritul simţului civic, rolul ei fiind de a readuce aminte umanităţii să nu-şi mai repete marile erori.
Aşa că ar fi bine să mai învăţăm câte ceva din istoria umanităţii pentru a nu condamna omenirea la uitare. Amnezia reprezintă sfârşitul personalităţii şi a individualităţii umane.
Însă, o dată cu trecerea timpului, istoria a devenit o adevărată ştiinţă, fiind perfecţionată de vechii greci, creatorii civilizaţiei moderne de astăzi. Dacă iniţial a fost văzută ca o metodă de a înregistra faptele unor eroi mitici, a unor isprăvi ieşite din comun ce au marcat istoria antichităţii, tot grecii, şi e meritul lui Tucidide, au transformat istoria în arta analizei evenimentelor şi fenemenelor ce imprimă diferite cursuri de evoluţie societăţii umane.
Aşa că, istoria a căpătat o altă semnificaţie, scopurile sale fiind de acum de a analiza şi de a interpreta diferitele evenimente ce au marcat evoluţia umanităţii, a spiritului uman. Nu trebuie uitat un fapt foarte important: istoria este făcută de către oameni şi cu oameni. Capacitatea celui de a scrie istoria de a găsi resorturile diferitelor evenimente dă de fapt nota de ştiinţă calitativă şi nu cantitativă.
Multă lume îşi pune astăzi întrebări asupra utilităţii istoriei într-o lume tot mai impersonală şi dominată de noile descoperiri tehnice. Problema este justificată. Ce folos are o ştiinţă pentru societate care nu produce nimic, nu provoacă nicio descoperire tehnologică ieşită din comun? Criticii uită însă unul dintre cele mai puternice atuuri ale istoriei ca ştiinţă constă în puterea exemplului. Istoria poate aduce în orice moment modele de urmat într-o societate care se pare că a uitat că există şi elite. Istoria este singura ştiinţă care poate crea o comparaţie, poate da valoare prezentului sau viitorului adevărat. Istoria este ştiinţa care educă societatea în spiritul simţului civic, rolul ei fiind de a readuce aminte umanităţii să nu-şi mai repete marile erori.
Aşa că ar fi bine să mai învăţăm câte ceva din istoria umanităţii pentru a nu condamna omenirea la uitare. Amnezia reprezintă sfârşitul personalităţii şi a individualităţii umane.
Comentarii
Trimiteți un comentariu