[…] Un neam scitic,
prădat zilnic de sauromaţi, părăsindu-şi sălaşele, a coborât la Danubios.
Cum aveau nevoie să se înţeleagă cu cei care locuiau la Danubios, căzând de
acord asupra acestui lucru, au intrat în tratative cu conducătorii lor, cu
Tatos, numit şi Chalis, cu Sestlab şi Saţa, căci trebuie să amintesc şi numele
celor mai de seamă dintre ei, deşi trupul istoriei se murdăreşte cu aceştia,
unul ţinând în stăpânirea sa Dristra[,
ceilalţi Vicina şi celelalte. După ce s-au înţeles cu aceştia, trecând Danubiul
fără teamă de acum încolo, prădând ţinutul învecinat, ocupând chiar şi unele
oraşe. Apoi, bucurându-se de oarecare tihnă, au arat pământul, semănând mei şi
grâu.
"Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut. În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu