Treceți la conținutul principal

Viaţa publică -viaţă privată

Competenţe de atins:
2.1.Cunoaşterea şi asumarea valorilor cetăţeniei democratice

A. O spun clar: pentru mine, o persoană publică nu are viaţă privată. Oh, legea interzice filmările / fotografierea în spaţii private, fără acordul subiecţilor. De acord. Dar mai departe, a ţine sub obroc informaţii sub pretextul "vieţii private" e nu doar aberant - e periculos. Iar argumentele le aveţi în faţa dumneavoastră, argumente contondente care alcătuiesc ceea ce îndeobşte se numeşte "viaţa de zi cu zi".
    O persoană oarecare are dreptul la intimitate. Spre deosebire de simplii cetăţeni, însă, o persoană publică (şi în mod deosebit politicienii şi funcţionarii publici) nu au acest drept. De ce? Mă veţi întreba; nu sunt şi ei oameni? Ba da. Dar - spre deosebire de noi, vulgul - ei au puterea de a ne influenţa nouă vieţile prin simpla deţinere a acestor calităţi.
                                                                       Cetăţeanul Popescu - Despre cibernetica socială

B. Dreptul la viaţă privată face parte dintre drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, reglementate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin dispoziţiile art. 8, potrivit căruia „orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei sale". În prezent, noţiunea de viaţă privată înglobează atât aspecte „tradiţionale", precum dreptul la imagine, starea civilă a persoanei, identitatea, starea de sănătate, apartenenţa religioasă, integritatea fizică şi morală, viaţa sentimentală, dar şi aspecte „moderne", legate de percepţii noi în viaţa socială referitoare la avort, homosexualitate, transsexualitate. Recent, ca urmare a dezvoltării mijloacelor de comunicare, s-au născut dezbateri cu privire la interceptările telefonice sau ale corespondenţei electronice, la utilizarea bazelor de date personale informatizate prin raportarea continuţului dreptului la viaţă privată.
                                                     Săptămâna Financiară, Pretecţia dreptului la viaţă privată în România

Cerinţe:
  1. Dezbateţi definiţia vieţii publice din sursa A aducând argumente în acest sens.
  2. Specificaţi şi dezbateţi semnificaţiile vieţii private aşa cum apar în sursa B.


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe