Treceți la conținutul principal

Revoluţia glorioasă

Competenţe de atins:
2.4 Recunoaşterea continuităţii, schimbării şi a cauzalităţii în evoluţia socială;
5.2 Încadrarea unui eveniment sau a unei serii de evenimente într-un context cronologic

A. Din aceste motive, o rugăm pe Maiestatea Voastră preîndurătoare ca nimeni în viitor să nu fie constrâns să facă niciun dar gratuit, împrumut de bani, nici plocon de bunăvoie, şi nici să plătească vreo taxă sau orice fel de impozit în afara consimţământului unanim votat de Parlament [...] ca niciun om liber să nu fie arestat sau deţinut.
                                                                                                                               Petiţia dreptului, 1628

 B. Parlamentul nu luptase pentru a-l detrona pe monarh, ci pentru a-l împiedica să facă abuz de putere. După terminarea războiului au început negocierile cu regele aflat în captivitate. Carol însă a jucat un joc periculos, amestecând promisiuni şi sustrageri în timp ce încerca să exploateze diferendele dintre duşmanii săi. În cele din urmă, în decembrie 1647, a încheiat un tratat secret cu scoţienii, care se pregăteau să atace Anglia. Regaliştii englezi au profitat de ocazie pentru a se răscula, dar au fost înfrânţi din nou. Cromwell i-a înfrânt pe scoţieni în lupta de la Preston, în august 1648, punând capăt războiului civil.
                                                                                                                             Războiul civil englez


C. Răsunetul considerabil al "Revoluţiei glorioase" din 1689 rezidă în faptul că, subordonând proclamarea ca monarhi a lui Wilhelm/William şi Mary recunoaşterii de către aceştia a Declaraţiei Drepturilor, ea substituie monarhia constituţională, întemeiată pe suveranitatea naţiunii, monarhiei ereditare de drept divin şi instituie pe baze solide exercitarea monarhiei limitate prin drepturile Parlamentului, chiar dacă, în interiorul acestuia unii membri ai partidului conservator insistă mai mult pe prerogativa regală, alţi membri, liberalii, pe legitimitatea controlului parlamentar.  
                                                                                 Jean Carpentier, Francois Lebrun, Istoria Europei


Cerinţe:
  1. Analizaţi atitudinea Parlamentului faţă de cerinţele regale aşa cum rezultă din sursa A.
  2. Exprimaţi un punct de vedere asupra cauzelor ce au determinat ruptura dintre monarh şi Parlament folosind informaţiile din sursa B.
  3. Incadraţi "Revoluţia glorioasă" în contextul mai larg al conflictului dintre rege şi Parlament.
  4. Interpretaţi impactul revoluţiei glorioase asupra dezvoltării politice a Angliei având la bază informaţiile din sursa C.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...
Un comentariu
Citiți mai multe

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe