Treceți la conținutul principal

Lupta antiotomană a voievozilor români

Competenţe de atins:
2.3. Descoperirea constantelor în derularea fenomenelor istorice studiate

A. Convenţiile şi jurămintele ce erau între ei [principii străini] conţineau că toţi trebuie să fie gata şi să ajute în orice loc pe acel dintre domni împotriva căruia ar fi mers turcii. Şi, totuşi, cu toată speranţa mea în ei, mi-s-a întâmplat contra mea ceea ce am zis. Căci, dacă nu ar fi fost aşa, aş fi făcut una din două: ori m-as fi opus cu adevărat inamicului la trecere [a Dunării] şi nu l-aş fi lăsat să treacă, ori în mod sigur, dacă aceasta mi-ar fi fost imposibilă, aş fi încercat să salvez oamenii ţării mele şi nu aş fi păţit atâta daună. Dar m-au lăsat singur. 
            Concepţia lui Ştefan cel Mare despre lupta antiotomană - solia lui Ioan Ţamblac la Veneţia (1478)
B. Mircea ghiarul, aducând cu el oaste, a venit împotriva sultanului Baiazid şi, întâlnindu-se unul cu altul, s-a dat o mare bătălie, astfel încât atât din partea musulmanilor, cât şi din partea ghiaurilor mulţi au fost măcelăriţi; din amândouă părţile au murit mulţi oameni. Când [otomanii] au văzut că oastea ghiaură este numeroasă, cele două oştiri nu s-au despărţit una de alta. Când s-a lăsat noaptea, cele două oştiri s-au separat şi fiecare s-a aşezat în altă parte.
                                                                           Cronica lui Orudj bin Adil despre bătălia de la Rovine.

C. Fosta-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţi omorâea fără judeţu. Altminterea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştia a-l acoperi şi unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vărâea, ca văzându-l ai săi, să nu să îndărăptieze şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde biruia alţii, nu perdea nădeajdea, că ştiindu-să căzut jos, să ridica deasupra biruitorilor.
                                                               Personalitatea lui Ştefan cel Mare, Opinia lui Grigore Ureche


Cerinţe:
  1. Ilustraţi o concepţie politică medievală aducând în sprijinul ei două argumente din sursa A.
  2. Examinaţi modul în care s-a desfăşurat bătălia descrisă în sursa B.
  3. Concluzionaţi care a fost rezultatul bătăliei descrisă în sursa B.
  4. Exprimaţi un punct de vedere argumentat asupra personalităţii domnitorului menţionat în sursa C şi aduceţi trei argumente relevante.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...