Treceți la conținutul principal

România şi integrarea euro-atlantică

Competenţe de atins:
2.4 Recunoaşterea continuităţii, schimbării şi a cauzalităţii în evoluţia socială
5.3 Plasarea evenimentelor şi proceselor istorice într-un context istoric mai larg românesc, european sau universal 

A. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului a fost încă de la început un prim pas şi nu un ţel în sine. Pentru adepţii uniunii europene, acesta era un pas în plus într-un proces de creare sa unei serii de asociaţii funcţionale care puteau fuziona ulterior. Cărbunele şi oţelul nu mai erau materii prime esenţiale pentru energie într-o lume în care energia era furnizată de petrol şi care aştepta ca ca energia să fie mai curând nucleară. În 1955, şase membri ai CECO au făcut suficiente progrese pentru a i gata să convoace o întâlnire oficială la Messina, unde au decis să înfiinţeze Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euroatom).
                                                                                   Peter Calcovoressi, Politica mondială după 1945

B. UE îşi doreşte să promoveze valorile umaniste şi progresiste şi să garanteze că fiinţa umană este stăpânul şi nu victima schimbărilor majore care au loc la nivel global. Nevoile cetăţenilor nu pot fi satisfăcute doar prin intermediul mecanismelor de piaţă şi nici nu pot fi impuse în mod unilateral.
      De aceea, UE pledează pentru acea viziune a omenirii sau acel model de societate care este susţinut de majoritatea cetăţenilor săi. Europenii se mândresc cu patrimoniul bogat de valori, printre care se numără drepturile omului, solidaritatea socială, libertatea întreprinderii, distribuirea echitabilă a roadelor creşterii economice, dreptul la un mediu protejat, respectarea diversităţii culturale, lingvistice şi religioase şi o sinteză armonioasă a tradiţiei şi a progresului.
                                                                                                              Valori ale Uniunii Europene

C. De ani de zile, unii oameni politici din UE şi lideri de opinie din ţările vest-europene discută pe marginea avantajelor şi costurilor lărgirii Uniunii. Problemele care revin în mod recurent în dezbatere privesc:
• migraţia masivă, care ar periclita locurile de muncă în Occident, în condiţiile în care şomajul este ridicat şi acum poate fi accentuat de încetinirea activităţii economice;
• concurenţa din partea unor ţări cu un capital uman deloc de neglijat şi cu costuri ale forţei de muncă mult mai scăzute;
• “fuga” unor întreprinderi în Europa Centrală şi de Răsărit, ceea ce ar creşte şomajul în Vest;
• concurenţa în domeniul agriculturii, în condiţiile în care fermierii reprezintă un lobby puternic în ţările occidentale;
• nu în cele din urmă, povara pentru bugetul federal al primirii în UE a unor state relativ sărace (deşi Slovenia are venitul per capita mai ridicat decât Grecia), care ar deveni consumatoare de
ajutoare (pentru agricultură şi dezvoltare regională).
                                                                                            Probleme ale extinderii Uniunii Europene 

Cerinţe:
  1. Stabiliţi, folosind documentul A scopul creării CECO, aducând în acest sens un argument.
  2. Identificaţi valorile propuse de Uniunea Europeană folosind textul B.
  3. Analizaţi beneficiile şi neajunsurile aderării statelor noi, printre care şi România, asupra evoluţiei viitoare a Uniunii Europene folosind informaţiile din textul C.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...