Regimuri totalitare

Competenţe de atins:

2.2 Alcătuirea planului unei investigaţii, a unui proiect personal sau de grup utilizând resurse diverse 

5.3 Plasarea evenimentelor şi proceselor istorice într-un context istoric mai larg românesc, european sau universal

A.  Atacarea structurii însăşi a societăţii s-a dovedit chiar mai dificilă decât înlăturarea "duşmanilor de clasă". Singura parte uşoară a operaţiei consta în neutralizarea organizaţiilor publice (partide, sindicate, gilde, confrerii, fraternităţi, asociaţii profesionale, culturale, regionaliste, sportive...) Pentru dizolvarea lor era suficientă  ca noii stăpâni să pretexteze imperativele epurării, necesităţile naţionalizărilor sau, pur şi simplu, ordinea publică... În câteva săptămâni, localurile au fost ocupate, averile confiscate, iar conducătorii recalcitranţi arestaţi. Milioane de cehi, unguri sau polonezi s-au trezit deodată lipsiţi de o structură relaţională veche, bogată şi diversificată. Din 16.747 de asociaţii, cluburi şi cercuri existente în Ungaria înainte de război, aveau să mai rămână 225.

                                                           Jean-Francois Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste

B. În anii 1963-1967, în cadrul Partidului [Comunist Cehoslovac] se dezvoltă nuclee reformiste. În rândul intelectualităţii, scriitori, artişti, jurnalişti, cadre universitare îşi ascund din ce în ce mai puţin atitudinea de respingere a dogmatismului şi dorinţa de a găsi o alternativă birocraţiei sclerozate şi meschine a regimului. Printre ei, unii aparţin Partidului, alţii nu. Vaclav Havel, necomunist, este totuşi acceptat, începând din 1965, ca membru al comitetului de redacţie al revistei "Tvar" (Chipul) şi al Uniunii scriitorilor. Sunt de părere - va mărturisi el mai târziu - că fără luările de poziţie din "Tvar" comuniştii progresişti nu ar fi devenit atât de radicali.   

                                                               Jean-Francois Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste

C. Partidul Comunist Român avea şi el înfăţişarea unei cazemate. Aflat la putere din martie 1965, Nicolae Ceauşescu a ştiut să controleze - deopotrivă prin teamă (omniprezenţa Securităţii), nepotism, printr-o politică de "rotire a cadrelor" (remanieri periodice ale înalţilor demnitari) şi prin acordarea de privilegii aparatcikilor - aparatul de partid şi de stat. Doar câţiva excluşi sau căzuţi în dizgraţie mai îndrăzneţi (precum Karoly Kiraly, îndepărtat în 1972; Gheorghe Maurer, fost prim-ministru în anii '60; Silviu Brucan, fost director al ziarului Partidului şi fost ambasador la ONU; Corneliu Mănescu, fost ministru al afacerilor externe...) aveau să cuteze, în ultimii ani, să manifeste rezerve în privinţa politicii "Conducătorului".

                                                            Jean-Francois Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste

Cerinţe:

1.  Investigaţi folosind informaţiile din textul A modul prin care sovieticii şi-au impus dominaţia în centrul şi estul Europei.
2. Comentaţi, folosind textul B, rolul pe care l-au avut intelectualitatea şi presa în contestarea comunismului.
3. Caracterizaţi, folosind informaţiile din textul C, situaţia internă a României în preajma anului 1989. Alcătuiţi un plan al unei investigaţii asupra unor aspecte ale regimului comunist din România.