Treceți la conținutul principal

Reforma religioasă

Competente de atins:

2.5.  Analiza critică a acţiunii personalităţilor şi grupurilor umane in diverse  contexte;
3.2. Utilizarea dialogului intercultural.

A. Papei i se reproşează luxul şi impozitele foarte grele la care supunea întreaga lume creştină apuseană, episcopilor absenteismul prea frecvent, multor membri ai clerului simplu ignoranţa. Dar ceea ce reclamă cu precădere cei mai valoroşi creştini, ca Erasmus ori Martin Luther, este un cler ai cărui membri să nu  se facă doar distribuitori de sacramente, ci oameni capabili să provăduiască Cuvântul lui Dumnezeu şi să răspundă astfel neliniştilor şi preocupărilor timpului.
                                                                                    Jean Carpentier, Francois Lebrun, Istoria Europei

B. Biserica vizibilă, concretă, nu este de fapt biserica lui Dumnezeu, fiindcă adevărata biserică a celor aleşi este invizibilă şi cunoscută doar de el însuşi. Instituţiile ecleziastice sunt utile deoarece oferă învăţătură, dar au un caracter pur omenesc. Sacramentele nu constituie o cale de mântuire, ci doar instrumente de dominare inventate de clerici. Într-o Biserică fundamentată mai degrabă pe cuvânt decât pe tainele sfinte, el încadrează în categoria acestora din urmă numai botezul şi euharistia, modificând conceptul de messa, care nu mai este o ofrandă către Dumnezeu, ci o reiterare a sacrificiului hristric. El condamnă slujbele celebrate pentru mântuirea defuncţilor, spre substanţialul profit al preoţilor. Dar sacerdoţiul nu constituie apanajul unor aleşi, ci este universal. Oricine poate interpreta Scripturile, se poate căsători sai îşi poate păstra castitatea, căci învăţătura lui Iisus este destinată tuturor.
                                                                                       Dicţionar al marilor personalităţi, Martin Luther

C. Sub autoritatea lui Calvin, consistoriul oraşului [Geneva] tinde să reglementeze viaţa fiecărui cetăţean, care trebuie să devină o întruchipare a pietăţii, fără urmă de frivolitate sau comportament uşuratic. Jocurile, dansul, comportamentele indecente şi înjurăturile sunt interzise. Ba chiar ajung să fie suspectaţi chiar şi cei care au prenume cu o puternică rezonanţă catolică!... De acum se preferă nume ca Avram, Isaac sau Daniel, Sarah ori Judith. Rigoarea morală transpare până şi în austeritatea alimentară şi vestimentară, menită să pregătească omul pentru a părea cât mai umil în faţa Domnului. În domeniul teologic, Calvin lucrează fără încetare pentru a stabili preceptele doctrinei deja expuse în Instituţia religiei creştine. Biblia rămâne singura carte, izvorul unic al revelaţiei religioase şi suportul de nezdruncinat al credinţei. Tainele bisericeşti sunt reduse la taina botezului şi la comuniune, deşi aceasta din urmă este percepută de acum ca un simbol comemorativ şi nu ca o perpetuare a sacrificiului hristic. Calvinismul predică, prin urmare, întoarcerea la o viaţă simplă, dedicată muncii, şi un cult debarasat de prea numeroasele "ornamente" ale catolicismului.
                                                                                   Dicţionar al marilor personalităţi, Jean Calvin

Cerinţe:
  1. Analizaţi folosind sursa A starea clerului catolic prin prisma modificărilor aduse în societate de umanism.
  2. Raportaţi mesajul religios al lui Martin Luther din sursa B la valorile promovate de Renaşterea italiană. 
  3. Analizaţi impactul reformelor promovate de Jean Calvin aducând argumente din textul C.
  4. Comparaţi preceptele religioase promovate de cei doi mari reformatori, Martin Luther şi Jean Calvin, folosind informaţiile din textele B şi C.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...