Treceți la conținutul principal

Al doilea Război Mondial

Competenţe de atins:
2.5   Examinarea consecinţelor directe şi indirecte ale acţiunii umane;
5.2 Încadrarea unui eveniment sau a unei serii de evenimente într-un context cronologic

A. Pe 20 iunie 1940, Churchill s-a adresat Camerei în cadrul unei sesiuni secrete. El a accentuat necesitatea "se a o scoate la capăt pe durata următoarelor trei luni... trei ani" şi a analizat "superioritatea aviatică a Angliei", ajungând până la urmă la concluzia că Hitler era "stăpânul unei Europe înfometate, chinuite şi gata de răscoală". Bazându-se şi pe anumite consolidări transatlantice, el descoperise o formulă capabilă să promită chiar şi victoria finală.
     Această presupunere a fost de un optimism sfruntrat. Cu posibila excepţie a Iugoslaviei, teroarea nazistă prinsese Europa într-o menghină atât de puternică, încât  aceasta nu ave cum să se mai gândească la revolte. Pe de altă parte, în viitorul apropiat nu se punea problema ca presiunile economice să subminize Noua ordine a lui Hitler, dacă la asta se referise Churchill când pomenise de o Europă "înfometată". Rapoartele informative susţineau că Europa acelei Germanii se confrunta cu perspectiva unei inaniţii generale şi că economia germană era deja ultrasolicitată şi prea fragilă pentru a putea susţine un război de durată. Numai că aceste evaluări s-au dovedit a fi neîntemeiate. capabilă să exploateze Europa ca pe o "arenă economică", economia de război a Germaniei a dat la iveală o rezistenţă mult mai mare decât se anticipase şi nu s-a clătinat serios până în vara anului 1944.
                                                                                              Norman Rose, Churchill. O viaţă de rebel

B. În pofida implicării masive din Pacific, comandanţii S.U.A. au luat încă de la începutul războiului deciza că Germania rămânea principalul adversar militar, şi că atacul major va avea loc în Europa. Aceasta a fost o decizie disputată, şi încă o dată a ridicat argumente izolaţioniste despre natura scopurilor politice ale S.U.A.: Statele Unite intraseră în război ca să învingă agresorul japonez, sau ca să servească încă o dată drept marionetă a imperialismului britanic şi a comuniştilor stăpâni de sclavi? Orientarea europeană a fost complicată de discuţiile cu britanicii în legătură cu momentul în care o forţă aliată masivă putea fi debarcată în Europa de Vest. Iniţial, americanii au vrut să organizeze o astfel de lovitură cât de curând posibil, în 1942 sau cel mai târziu în 1943, dar britanicii erau îngrijoraţi de perspectiva unor mari pierderi de vieţi în luptele terestre ce ar fi putut produce un carnagiu de proporţiile Primului Război Mondial. Britanii preferau o strategie mediteraniană ca să anihileze aliaţii Germaniei, însoţită de o ofensivă aeriană în care bombardierele anglo-americane să distrugă oraşele şi industria germană.
                                                                                    Philip Jenkins, O istorie a Statelor Unite

Cerinţe:
  1. Analizaţia consecinţele ocupării Europei de trupele Germaniei naziste văzute prin prisma lui Winston Churchill aşa cum rezultă din textul A.
  2. Comparaţi afirmaţiile lui Churchill referitoare la situaţia Europei ocupate cu realitatea existentă pe teren folosind textul A.
  3. Identificaţi două elemente ale politicii americane din al doilea război mondial folosind informaţiile din textul B.
  4. Dezbateţi cu argumente care din cele două opţiuni de continuare a războiului în Europa de vest era potrivită contextului aşa cum reiese din textul B.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...