Relaţii internaţionale interbelice

Competenţe de atins:

2.5   Examinarea consecinţelor directe şi indirecte ale acţiunii umane;

5.1 Construirea de afirmaţii pe baza surselor şi formularea de concluzii relative la sursele istorice

A. Cu trecerea anilor, semnificaţia, importanţa şi mai ales rezultatele Acordurilor de la Locarno au scos în evidenţă un aspect pe care numeroşi istorici l-au subliniat: Locarno constituia, poate, o linie de demarcaţie între anii de război şi anii de pace şi oferea doar "o mare iluzie", pentru că indiferent că dispărea noţiunea de învinşi şi învingători, rămâneau totuşi resentimentele germane faţă de Tratatul de la Versailles, resentimente întreţinute de continuarea sistemului de reparaţii şi menţinerea ocupaţieie pe un teritoriu bogat, absolut necesar refacerii economice germane. [...] Rezultatele lui pentru Europa Centrală şi de Sud-Est sunt negative, pentru că deşi Gustav Stresemann [cancelarul Germaniei] s-a folosit de termenii pace şi înţelegere şi a fost crezut de partenerii săi englezi, francezi, belgieni sau italieni, el nu a renunţat niciodată la pretenţiile şi ambiţiile revizioniste care, atunci, cu abile manevre politice, s-au putut finaliza prin mijloace practice. Ambiţia lui ca Germania să fie recunoscută ca mare putere şi egală în drepturi cu celelalte mari puteri deschidea largi perspective şi pentru reînarmare şi pentru revizuiri teritoriale. El însuşi a declarat în Reichstag [parlamentul german]: "Eu văd în Locarno păstrarea Rhenaniei şi posibilitatea de a recupera teritoriile germane din est".

                                                                              Emilian Bold, Ioan Ciupercă, Europa în derivă

B. Franţa şi Anglia au înaintat câteva proteste formale [faţă de ocuparea Austriei], criticând destul Germaniei "cu jumătate de gură". Liga Naţiunilor s-a dovedit din nou ineficientă, ţările Europei fiind puse în faţa faptului împlinit. Ziarul românesc Dreptatea, comentând poziţia Angliei, scria că Londra "se împăca acum, după Anschluss, cu schimbările hărţilor actuale ale Europei şi că asemenea schimbări, nu o pot preocupa principial, ci numai în măsura în care se ating interesele Marii Britanii".

                                                                                    Emilian Bold, Ioan Ciupercp, Europa în derivă

C. Ribbentrop era de altă părere. El venise la Moscova să ajungă la o  înţelegere, şi a reuşit imediat. Tratatul public, semnat la 23 august, era unul de neagresiune reciprocă. Un protocol secret a exclus Germania din statele baltice şi din răsăritul Poloniei - teritoriul de la est de linia Curzon, locuit de ucrainieni şi bieloruşi. Aceasta era, în fond, ceea ce ruşii încercaseră să obţină de la Puterile occidentale. Pactul sovieto-nazist era doar o altă cale de a-şi atinge obiectivul: nu era o variantă prea bună, însă mai bună decât nimic. [...] De fapt, ruşii au făcut doar ceea ce liderii apuseni speraseră să facă, iar resentimentele occidentale erau resentimentele frustrării, amestecate cu furia că declaraţiile comuniste nu erau mai sincere decât propriile lor declaraţii democratice.

                                                                    A.J.P. Taylor, Originile celui de-al doilea război mondial

Cerinţe

1. Care era semnificaţia acordurilor de la Locarno conform textului A.
2. Analizaţi impactul acordurilor de la Locarno asuprea Europei centrale şi sud-estice aşa cum rezultă din textul A.
3. Exprimaţi un punct de vedere argumentat asupra reacţiei puterilor occidentale faţă de anexarea Austriei pe baza textului B.
4. Desprindeţi şi analizaţi principalele prevederi al înţelegerii germano-sovietice din 23 august 1939 folosind textul C.
5. Comparaţi discursul occidental şi cel sovietic folosind informaţiile din textul C.