Treceți la conținutul principal

Formarea statelor medievale româneşti (II): Moldova şi Dobrogea

Competenţe de atins:
1.2. Evidenţierea relaţiei cauză – efect într-o succesiune de evenimente sau  procese istorice;
5.5. Construirea de sinteze tematice

A. Drept aceea, prin aceste rânduri voim să ajungă la cunoştinţa tuturor că înălţimea noastră [Ludovic I, rege al Ungariei] aducându-şi aminte de feluritele fapte de credinţă şi de preastrălucita vrednicie a credinciaselor slujbe ale lui Dragoş, fiul lui Gyula, credinciosul nostru român din Maramureş, slujbe pe care ştim că le-a făcut şi le-a adus maiestăţii noastre, potrivit cu cerinţele stării şi putinţei lui, în cele mai multe treburi şi tăzboaie ale noastre, încredinţate şi date în seama lui, şi mai cu osebire în reaşezarea ţării noastre, a Moldovei, potrivit iscusitei sale vrednicii când a întors cu veghetoare grijă şi cu neobosită strădanie pe calea statornicei credinţe ce trebuie păstrată către coroana regească pe mulţi români răzvrătiţi, rătăciţi din calea credinţei datorate, voind noi pentru sus-pomenitele lui vrednice slujbe să-l răsplătim cu un dar regesc, pentru ca [şi] ceilalţi văzând aceasta, să fie îndemnaţi mai cu uşurinţă la împlinirea faptelor datoratei credinţe şi să înveţe sp slujească [şi] cu mai multă râvnă sub un principe slăvit...
                                                            Dania regelui Ludovic I pentru Dragoş, fiul lui Gyula (1360)

B. Iar în acel timp Bogdan, voivodul românilor din Maramureş, adunând în jurul său pe românii din acest district, trecu pe ascuns în ţara Moldovei, supusă coroanei regatului ungar, dar lipsită de locuitori de multă vreme datorită vecinătăţii tătarilor şi, cu toate că a fost lovit de multe ori de armata regelui, crescând mult numărul locuitorilor români, acea ţară a crescut [devenind] un stat. Însă voievodul pe care îl alegeau românii din acea ţară se recunoştea drept vasal al regelui Ungariei, obligându-se să plătească censul la timpul obişnuit.    
                                                                     Iohannes de Thurocz, Cronica Hungarorum

C. Un neam scitic [nume dat de bizantini populaţiilor de la nord de Dunăre] prădat zilnic de sauromaţi, părăsindu-şi sălaşele, a coborât la Danubios. Cum aveau nevoie să se înţeleagă cu cei care locuiau la Danubios, căzând de acord asupra acestui lucru, au intrat în tratative cu conducătorii lor, cu Tatos, numit şi Chalis, cu Sestlab şi Saţa, căci trebuie să amintesc şi numele celor mai de seamă dintre ei, deşi trupul se murdăreşte cu aceştia, unul ţinând în stăpânirea sa Dristra [Dârstor, Silistra], ceilalţi Vicina şi celelalte. După ce s-au înţeles cu aceştia, trecând Danubiul fără teamă de acum încolo, prădând ţinutul învecinat, ocupând chiar şi unele orăşele. Apoi, bucurându-se de oarecare tihnă, au arat pământul, semămând mei şi grâu.
Ana Comnena, Alexiada 

Cerinţe:
  1. Subliniaţi motivul pentru care Dragoş a fost răsplătit de regele ungar cu două informaţii din sursa A.
  2. Stabiliţi statutul politico-juridic al Moldovei aşa cum rezultă din sursa A.
  3. Prezentaţi scopul răsplătirii lui Dragoş de coroana maghiară prin folosirea a două informaţii aflate în relaţie cauză efect din sursa A.
  4. Stabiliţi condiţiile descălecatului lui Bogdan folosind informaţiile din sursa B.
  5. Recunoaşteţi trei conducători dobrogeni pe baza sursa C.
  6. Reconstituiţi contextul menţionării celor trei lideri din Doborogea folosind sursa C.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...