Treceți la conținutul principal

Germania şi Austro-Ungaria

Competenţe de atins:
1.1 Exprimarea de opinii în limbajul adecvat istoriei; 
5.2 Încadrarea unui eveniment sau a unei serii de evenimente într-un context cronologic

A. Germania urmăreşte cu atenţie nu liberalismul Prusiei, ci puterea sa; Bavaria, Wittenberg şi Baden n-au decât dă arate înclinaţii în sens liberal, pentru acest lucru nimeni nu le va atribui rolul Prusiei; Prusia trebuie să-şi întărească puterea şi să o ţină pregătită pentru acel moment favorabil  pe care de mai multe ori l-a pierdut; graniţele pe baza tratatelor de la Viena nu mai sunt propice unei vieţi de stat normale; problemele mari ale epocii nu pot fi rezolvate prin cuvântări şi hotărâri majoritare - acesta a fost marea greşeală în anii 1848 şi 1849 - ci prin fier şi sânge.
                                                                  Otto von Bismarck despre căile unificării Germaniei (1862)

B. Daţi-mi voie să înfăţişez atenţiei acestei Camere caracterul acestui război între Franţa şi Germania. Nu este un război obişnuit, precum cel dintre Prusia şi Austria (1866) sau războiul italian (1859) în care Franţa a fost implicată în urmă cu câţiva ani; nu este nici asemenea războiului Crimeii (1853-1856). Acest război reprezintă revoluţia germană, un eveniment politic mai important decât revoluţia franceză din secolul trecut. Nu spun eveniment social mai important sau la fel de important. Posibilele lui consecinţe sociale se vor arăta în viitor. Niciunul dintre principiile de conducere a politicii noastre externe, acceptate de toţi oamenii politici ca îndrumar până acum şase luni, nu mai există.
                                                       Discurs al ministrului englez Disraeli în Camera Comunelor 1871

C. "Compromisul" din 1867 semnat de Beust şi Deak, şeful minorităţii liberale din Dieta Ungariei stabileşte o formulă originală de asociere între Ungaria şi Austria. Prima devine Cisleithania, care cuprinde Boemia, Moravia, Galiţia, Bucovina, Slovenia şi Dalmaţia, a doua ia numele de Transleithania (hotarul dintre ele fiind format din râul Leitha, afluent al Dunării) şi cuprinde pe lângă teritoriul maghiar, Transilvania, Slovacia şi Croaţia. Pentru a marca diferenţa dintre cele două naţionalităţi dominante ale imperiului, Francisc Iosif şi împărăteasa Elisabeta sunt încoronaţi rege respectiv regină a Ungariei în iunie 1867. Finanţele, diplomaţia, ministrul de război şi marina rămân comune.
   Naţiunea ungară, care fusese zdrobită în 1848-1849, este deci marea beneficiară a reformei din 1867. Dintr-o dată, slavii din imperiu au sentimentul că acordul s-a realizat împotriva lor. "Prizonieri" ai austriecilor sau ai ungurilor, ei se arată ostili unui compromis din care sunt excluşi. Beust i-ar fi spus lui Deak. "păziţi-vă hotarele, noi le vom păzi pe ale noastre".
                                                                                     Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei

D. Harta Austro-Ungariei


Cerinţe:
  1. Specificaţi pe baza sursei A factorii care permit Prusiei să realizeze unificarea Germaniei.
  2. Exprimaţi un punct de vedere  asupra unificării Germaniei folosind două argumente din sursa A.
  3. Selectaţi două informaţii din textul B din care rezultă caracterul cu totul nou al conflictului franco-prusac din 1870-1871.
  4. Analizaţi impactul unificării Germaniei din perspectiva britanică argumentând cu o informaţie din text punctul de vedere prezentat.
  5. Identificaţi folosind textul A şi harta B principalele teritorii ale Austro-Ungariei.
  6. Examinaţi folsind textul A importanţa încoronării lui Franz Iosef şi a Elisabetei ca regi ai Ungariei.
  7. Clasificaţi, folosind textul A, importanţa diferitelor populaţii în cadrul noii organizări a Austriei.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...

Ideea de Europa (clasa a XI-a)

A.            Europa nu există ca un concept politic. Acea parte a lumii care poartă numele de Europa cuprinde un adevărat haos de popoare şi de state, o mulţime de conflicte internaţionale; ea este creuzetul războaielor viitoare. Problema europeană: ura reciprocă dintre europeni inflamează atmosfera internaţională şi stârneşte nelinişte chiar şi celor mai pacifiste ţări ale lumii. Iată de ce problema europeană nu este una locală, ci o problemă internaţională. Atâta vreme cât nu-şi va găsi rezolvarea, nu se poate visa la o dezvoltare paşnică a omenirii. Problma europeană are, pentru toată lumea de astăzi, aproape aceiaşi semnificaţie pe care o avea pentru Europa chestiunea Balcanilor, cu un secol în urmă: este o sursă permanentă de insecuritate şi tulburări. Problema europeană nu va fi rezolvată decât printr-o uniune a popoarelor Europei"                ...