bloguldeistorie

  Suntem contextul alegerilor din România undeva la începutul secolului XX. Unul dintre oportuniștii locali era Vasile Timuș un mic proprietar din Manoleasa care visa a ajunge deputat. Fiu al lui Costache Timuș, Vasile își dorea cu ori preț deputăția. Prin urmare, s-a adresat reprezentantului în teritoriu al partidului aflat la putere, avocatul Alecu Enacovici. Din păcate, acesta nu reușește să fie ales pe listele partidului,  fapt ce a fost speculat de opoziția liberală.  Așa că apărea în presa locală un pamflet ce merită publicat fiind mult prea actual. Acest pamflet se regăsește în fondurile Arhivelor Naționale ale României, Serviciul Botoșani. Deputat vrând să se aleagă Să se aleagă chiar amuș La Enacovici aleargă Onorabilul Timuș. - Sărut poala, slava voastră! - Cum e vestea nea Timuș? - Aș dori să alegeți - Te-am alege chiar amuș. Ce-a pățit la mal țiganul A pățit și nea Timuș. A dat cinstea pe nimic! S-a alege mai amuș!

  În acest timp, o dată reconstrucţia încheiată şi nevoile de bază din nou satisfăcute, stilul consumist inspirat de American Way of Life se impune durabil ca un motor al creşterii economice. Aceasta se bazează într-adevăr pe o largă răspândirea producţiei de masă după un sistem calificat uneori drept "fordism", cu referire la concepțiile lui Henry Ford: realizarea unei producţii de serie relativ ieftine, a cărei cumpărare este facilitată de o politică a salariilor ridicate. Or, creşterea reală a veniturilor celor mai multor categorii sociale a permis efectiv achiziţionarea de bunuri reînnoite periodic, al căror preţ relativ scădea pe măsură ce deveneau tot mai abundente pe piaţă. Garantând principalele riscuri sociale, Statul Providenţial făcea în acelaşi timp ca precauţiile de economisire ale menajelor să fie mai puţin necesare, în timp ce generalizarea creditului Ie sporea şi mai mult capacitatea de consum. Perfecţionarea metodelor publicitare şi restructurarea reţelelor c...

 „Viena, 5 martie 1848 (...) Aici domnește în toate cercurile o atmosferă tulbure și neliniștită. Revoluția din Paris a luminat ca un fulger situația noastră. Suburbiile manifestă o stare de nervozitate. Mica burghezie se găsește într-o fierbere evidentă. Circulă cele mai funeste zvonuri. Pare că aproape vor să forțeze statul la un faliment. Ieri banca de schimb a fost luată cu asalt. (...) Cafenelele sunt pline de curioși. Presa cu știri de la Paris este citită în grupuri de 20 până la 30 de persoane. (...) Luni, 13 martie ora 11. Dorințe ale poporului: 1. libertatea presei, 2. libertatea învățământului, 3. dreptul la asociere, 4. dietă generală, miniștri responsabili, 5. procedură judiciară publică și verbală, tribunale cu jurați... Ora 1. Mișcări de trupe. (...) Toate prăvăliile se închid. Porțile orașului au fost închise.... Mișcarea se extinde. (...) Un grup se apropie de cancelaria statului și cere demisia prințului Metternich.... Ora 4. (...) Luptele de stradă se întețesc (....

  Democraţia este în slujba marii finanţe. Din cauza sistemului costisitor şi a concurenţei dintre diferitele grupări, democraţia cere să fie alimentată cu bani mulţi. (...) Mulţimile, fiind chemate să-şi aleagă elita, acestea nu numai că nu sunt în stare să-şi descopere şi să-şi aleagă elita, dar, mai mult, aleg, în afară de mici excepţii, tot ce este mai rău în sânul unei naţiuni.        Corneliu Zelea Codreanu, despre democraţie (1936)

     Înţelegând să apere drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, P.N.Ţ. socoate necesar să accentueze îndatorirea fiecăruia de a se încadra solidar şi conştient în acțiunea statului. Munca şi proprietatea vor fi garantate, recunoscându-se statului dreptul să promoveze interesul general (...) şi să intervină pentru armonizarea intereselor particulare. (...) Dreptul de vot al femeilor va fi extins.

Vom face o politică de dreptate socială, asigurând astfel democraţiei sănătoase liniştea necesară pentru a dezvolta roadele dobândite prin sufragiul universal. Vom urma o politică de sporire a producţiei şi de înlesnire a exportului ei. (...) Vom asigura tuturor cetăţenilor României Mari, de orice rasă, limbă, confesiune ar fi ei, drepturile culturale şi religioase ce li se cuvin.                                                         Programul P.N.L. (1922)  

  Preambul „Reprezentanții poporului francez, constituiți în Adunarea Națională, considerând că ignorarea, uitarea sau disprețuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirilor populare și ale corupției guvernelor, au decis să expună, într-o declarație solemnă, drepturile naturale, inalienabile și sacre ale omului (...) În consecință, Adunarea Națională recunoaște și declară, în prezența și sub auspiciile Ființei Supreme, drepturile următoare ale omului și cetățeanului. Articolul I „Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate decât pe utilitate publică.”   Articolul II „Scopul fiecărei asociații politice este conservarea drepturilor naturale și inalienabile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea, dreptul la siguranță și la rezistență la opresiune.” Articolul IV „Libertatea este de a face tot ceea ce nu face rău altora: astfel, dreptul fiecărui om nu are limite, cu excepția acelora care asigură c...