Treceți la conținutul principal

Franţa revoluţionară

Competenţe de atins:
1.1 Exprimarea de opinii în limbajul adecvat istoriei;
2.3 Analizarea factorilor politici, sociali, economici, culturali care alcătuiesc imaginea unei societăţi  

A. 7) Cheltuieli pentru toate apartamentele curţii regale şi ale reginei, ale Doamnei, fiica regelui, ale Doamnei Elisabeta şi ale doamnelor familiei regale, fiind cuprinse aici şi clădirile, dobânzile împrumuturilor, salariile şi întreţinerea persoanelor ataşate la curte                                                                    Total 25.700.000 livre
    32) Academii, academicieni şi alţi oameni de litere                                                             269.000 livre
    33) Biblioteca Regală                                                                                                        100.000 livre
    34) Imprimeria regală, anual circa                                                                                      100.000 livre
    35) Grădina Botanică regală şi Cabinetul de istorie naturală                                                 72.000 livre
    36) Cheluielile poliţiei, iluminatul Parisului, pompieri, întreţinerea străzilor                          1.400.000 livre
                                           Fragment din Bilanţul cu privire la cheltuielile şi veniturile Franţei, 1781

B. 1. Să declarăm că reprezentanţii Naţiunii au hotărât ca impozitele să fie plătite de toţi cetăţenii regatului, proporţional cu venitul lor.
    2. Că toate sarcinile publice vor fi suportate de toţi cetăţenii în mod egal.
    3. Că toate drepturile feudale vor putea fi răscumpărate de către comunităţi.
    4. Corvezile senioriale, dreptul de mână moartă şi alte obligaţii personale se vor desfiinţa fără despăgubire.
                            Fragment din discursul cu privire la desfiinţarea obligaţiilor feudale (4 august 1789)

C. Popor al Franţei, timp de 15 secole ai trăit ca sclav şi în consecinţă nefericit, abia de şase ani tu respiri în aşteptarea independenţei, fericirii şi egalităţii. (...) Din timpuri imemoriale ni s-a repetat cu ipocrizie: "Oamenii sunt egali" şi, tot din timpuri imemoriale, cea mai înjositoare, mai nedreaptă şi mai monstruoasă inegalitate apasă cu neruşinare asupra geniului uman. Egalitatea n-a fost niciodată decât o frumoasă ficţiune a legii. (...) Legislatori, guvernanţi, bogaţi proprietari, ascultaţi-ne!
    Pretindem a trăi şi a muri egali, aşa cum ne-am născut. (...) poporul a distrus regii şi preoţii. El va face acelaşi lucru cu noii tirani.
    Nu voim numai egalitatea înscrisă în drepturile omului; o voim în mijlocul nostru, sub acoperişul caselor noastre. Vom face totul pentru a o obţine; pentru ea vom distruge totul. Să piară, dacă trebuie, întreaga creaţiune, numai să ne rămână egalitatea reală.
                                                                                                                          Manifestul Egalilor 1796

Cerinţe:
  1. Exprimaţi o opinie referitoare la modul de distribuire a veniturilor din sursa A.
  2. Descoperiţi un principiu iluminist în sursa B şi aduceţi o informaţie din text în acest sens.
  3. Stabiliţi dacă la finele revoluţiei principiile enunţate au fost puse în practică folosind informaţiile din sursa C.
  4. Identificaţi două categorii sociale favorizate în Vechiul Regim prezente în sursa C.
  5. Judecaţi dacă sursa C este sau nu un test radical al revoluţiei.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Declaraţia Drepturilor (1689)

      "Având în vedere faptul că abdicarea fostului [rege] Iacob al II-lea a lăsattronu8l vacant, Alteţa Sa, prințul de Orania (care cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasă a eliberării acestui Regat de papism şi de puterea arbitrară), la sfatul lorzilor ecleziastici şi mireni şi al mai multor persoane notabile ale Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici şi  mireni protestanţi, şi alte scrisori diferitelor comitate, orașe, universități, burguri şi celor cinci porturi, pentru ca să aleagă persoane vrednice să le reprezinte în parlamentul ce avea să se adune şi să reşeadă la Westminster, în a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, în scopul de a se consfătui cu privire la mijloacele prin care religia, legile şi libertățile să nu mai cadă în primejdia de a fi răsturnate. În baza ziselor scrisori, alegerile s-au făcut.       În aceste împrejurimi, sus-zişii lorzi [...] şi Comunele, întrunite astăzi în virtutea scrisorilor şi a ...

Supplex Libellus (1744)

Carte presupusă a plângerilor clerului şi poporului român unit din Transilvania şi din părţile reîncorporate ei, pentru remedii potrivite şi pentru consolare, adusă în faţa tronului Preasfintei Majestăţii Regale a Ungariei şi Boemiei, în genunchi. […]             De altminteri, naţiunea noastră după intrarea ei cu Traian în această Daciei, a fost oprimată în diferite feluri de vicisitudinile diferitelor timpuri. […] Chiar principii care au domnit în secolele anterioare, luând în considerare binevoitoare utilitatea naţiunii pentru bunul public şi pentru conservarea şi apărarea patriei, au hotărât să le lărgească un oarecare favor şi să le împărtăşească echitabil, precum Prea Înaltul Principe al Ardealului Acaţiu Barcsai, a dăruit clerului nostru valah pe veci cu imunitate de la plata decimilor, nonelor şi alte asemenea dări şi plăţi.[…]             Cerem: 1.  ...

Califatul arab. Ideea de Cruciadă. Imperiul Otoman

Califatul arab           Califatul arab a luat naștere după moartea lui Mahomed, cel care i-a unit pe  arabi prin intermediul islamului. La moartea lui Mahomed s-a pus problema succesiunii în statul arab. Cum Mohamed a avut o singură fiică Fatima, și conform dreptului musulman femeile nu aveau dreptul de moștenire, s-a declanșat o dispută în acest sens. Șiiții au fost fideli principiului conducerii statului  de către descendenții lui Mahomed. Suniții (Sunna=tradiție) susțin aplicarea principiului electiv a conducerii califatului .  în urma acestei dispute s-au impus suniții, Abu Bakr,  socrul Profetului a preluat conducerea statului arab devenind Calif (locțiitor al profetului). statul arab a cunoscut o dezvoltare rapidă. Arabii au cucerit Peninsula arabă, Siria, Palestina, Persia (Mesopotamia), Egiptul, Africa de Nord (Magreb) și Spania (harta aic i).   În secolul al VIII-lea, arabii au cucerit Sp...