Discursul lui Abraham Lincoln dela Gettysburg (1863)

      Cu vreo optzeci şi şapte de ani în urmă, strămoşii noştri au întemeiat pe acest continent o naţiune nouă, născută în Libertate, conform principiului că toţi oamenii se nasc egali.

       Acum suntem angajaţi într-un mare război civil, care este un test, ce verifică dacă naţiunea noastră sau oricare alta de acest fel, formată după aceleaşi principii, poate suporta o lungă perioadă o astfel de încercare. Ne-am întâlnit astăzi pe un mare câmp de luptă al acestui război. Am venit să oferim o parte din acest câmp spre odihnă veşnică acelora care şi-au dat viaţa pentru ca naţiunea noastră să nu moară. Aşa se cuvine, aşa este potrivit să facem. Dar, în sens larg, noi nu putem închina acest pământ altora - nu îl putem sacrifica - nu îl putem hărăzi altora. Oamenii curajoşi, fie ei vii sau morţi acum, care au luptat aici, au fost aceia care l-au sanctificat, dincolo de ceea ce s-ar putea slabele noastre puteri să mai facă în plus sau în minus. Lumea îşi va aminti puţin şi pentru scurtă vreme de cele ce spunem noi aici, dar nu va uita niciodată ce au făcut ei în acest loc. Noi cei vii ar trebui să jurăm aici că vom duce la bun sfârşit treaba pentru care au luptat ei într-un chip atât

de nobil. Noi ar trebui să ne consacrăm acestei nobile sarcini care ne-a fost lăsată, astfel că de la aceşti bravi morţi să învăţăm să fim şi mai devotaţi, să fim hotărâţi ca să continuăm exemplul lor, pentru ca moartea lor să nu fie în zadar, şi astfel, această naţiune, sub binecuvântarea Domnului, să renască în libertate, iar conducerea oamenilor, de către oameni, să nu piară de pe pământ.

                  Alan Farmer, Războiul civil american 1861-1865, Editura All, Bucureşti, 2004